Îndemn

„​Supraveghează-ţi gândurile căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ţi cuvintele căci ele devin acţiuni. Supraveghează-ţi acţiunile căci ele devin obicei. Supraveghează-ţi obiceiurile căci ele devin caracter. Supraveghează-ţi caracterul pentru că acesta va deveni destinul tău.” – Lao Tze

Dacă iubim, să o facem simplu și pur!

Sunt o mulțime de cuvinte care nu-mi plac. Sub nici o formă. Niciodată. De exemplu, șantajismele sentimentale. Mi se pare josnic să ameninți pe cel îndrăgostit cu texte menite să-i ştirbească din confortul pe care îl simte alături de tine. 

Dacă mai faci/mai spui/mai dregi una sau alta, plec/nu mai vorbesc cu tine/nu te mai iubesc. 

Nu cred că cineva, și-a cuibărit inima de bună voie în dosul palmei tale, dintr-o plăcere maximă de a sta înfricoșată apoi la gândul că te va putea pierde. Adică, suntem oameni! Sortiți greșelii. Nu putem condiționa iubirea noastră, datorită și pentru că. Nu suntem negustori, pentru numele lui Dumnezeu! Nu vindem afecțiune la piaţă cu 5 lei kilogramul!

Dacă iubim, să o facem pur și simplu!

Nesiguranța mă blocheazā pe mine… Îmi șterge orice chef de a crede/de a vrea/de a simți ….

My little Rhea

„Muzica răscolește toate sentimentele, și ca și după o furtuna, sufletul liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil” – Vasile Conta

Buburuzul meu mi -a spus astăzi, imediat după ce și-a terminat studiul cam asa:  Știi mami? Nu-mi pasa ca ceilalți cântă mai bine, sunt bucuroasa ca și eu pot sa o fac din ce în ce mai bine! Asta înseamnă ca voi fi cea mai buna, cândva! Asa-i mami?!

Asa sa te ajute Dumnezeu! ❤

Duminica binecuvântată, dragilor! Va îmbrățișăm cu mare drag pe toți, fără excepție! Amândouă!

Spovedanie (12)

Mi-e dor de mâinile tale fierbinți.

Știi că le-am admirat mereu precizia cu care îmi parcurgeau trupul, nu-i așa? În comparație cu mâinile mele care păreau mereu rătăcite, ale tale au avut întotdeauna o direcție și o siguranță, de parcă memoraseră ele întreaga hartă a ființei mele.

Și-apoi știi? Mă fascinau teribil când într-un final se odihneau cuminti în apropierea buzelor mele, abia atingându-le.

(Trezeau în mine o sete nebună de tine)

Cu toate astea, am gasit întotdeauna răbdarea unui sărut potolit, menit să te topească. Îți amintești?

„Aș putea petrece întreaga viață, fix așa! Zburând!”

Îmi lipsesc inimile noastre fredonând același cânt. Și buzele arse. Și-apoi Raiul. Și-apoi țigara. Și Cerul. Și-apoi liniștea. Și mâna mea în mâna ta.

De fapt …îmi lipsești tu. Cu totul.

Spovedanie (11)

 

… am vaga impresie că doar înscrierea mea la un curs intensiv de învăță-mă să uit de tine, ar mai reuși să-mi fluture alb, sfârșitul unui război mondial în plină desfășurare înăuntrul ființei mele. Cerul mi-e survolat constant de gânduri ce ţipă zdrențuit, potecile inimii îmi sunt permanent bătătorite de doruri albastre iar eu mă sufoc zi de zi dintr-o lipsă acută de tine. Aseară, după o lungă și extrem de dureroasă analiză sufletească, am aflat cu stupoare că îmi lipsește pacea unui apus ce mă găsea uneori în brațele tale, și-mi este aproape imposibil să continui un zbor schiop făcut într-o singură aripă ….