Maybe

… poate că melancolia nu este o boală ce trebuie vindecată. Poate că este mai degrabă o formă de tristețe care ne inundă interiorul atunci când ne trezim în fața certitudinii că dezamăgirea a făcut parte din scenariu de la bun început. Și poate că șmecheria nu e să începem o viață nouă ci să o reconsiderăm pe cea pe care o avem deja, eventual cu ochi mai puțini blazați și rutinieri

Reclame

Gând desculț

c07626972f909d489b6bffeac669868f.jpg

Gândul c-ar trebui să renunț la tine, mi-a făcut prima vizită, într-o joi după-amiază. 

(Îmi amintesc perfect, ciocănitul timid în porțile sufletului…)

Venise neinvitat, neașteptat, nedorit.

(Totuși, politicos.)

L-am întrebat discret ce l-a făcut să-mi calce pragul tocmai atunci, dar raspunsul lui a rămas suspendat undeva între ceașca de ceai și biscuitele glazurat, tolănit pe bliduţul albastru.

Atmosfera a rămas tensionată chiar și după ce-am terminat de servit argumentele pro și contra.

În final, a plecat, așa cum venise. Neconvingător. Nedorit. Singur.

De-atunci, vizitele lui au rămas fugitive și lipsite de orice fărâmă de atenție din partea mea …

Până aseară. Când prezența lui mi-a franjurat starea de euforie în care îmi scăldam sufletul.

Dacă a fost obraznic? A fost!

Dacă a fost nemilos? Cu siguranță.

Și totuși … un amănunt pe care n-am cum să-l contest, îmi stă blocat în dreptul timpanului. 

Din păcate, aparținem unui veac ce nu și-a găsit încă acea mână iscusită care să ne poată înghesui între ramele aceluiași tablou.

Dezechilibru? Strict interzis!

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

(… totul trebuie măsurat.)

De la zborul fluturilor din dreptul inimii, până la cel mai neînsemnat fir de praf.

De la cel mai dulce zâmbet, până la cea mai amară lacrimă.

(Totul trebuie cântărit cu mare grijă.)

Balanței ii este interzis să încline fie și cu un miligram în plus, intre fericire ori înspre tristețe.

Da … ai putea să nu mă crezi! Totuși, întoarce-ți privirea înspre Viata o secundă …

Vezi cum își împarte meticulos clipele?

(așează o zi alba aici … o noapte neagra, acolo …)

Până și Cerul, ne-acoperă cel mult până la glezne. Privește-l!

(Dacă ar încerca să ne învelească, spre exemplu, până dincolo de bum-bum, plapuma de nori, n-ar ajunge decât cel mult unui sfert de veac, și-apoi o goliciune ar pune stăpânire peste jumătate din noi …)

Totul trebuie măsurat.

De la bună, ce faci?, pana la n-aș mai ști sa trăiesc fără tine.

De la valul de lapte al marii, până la cel mai înalt gând.

De la Steaua Polara, până la răscrucea ce duce timid înspre tufa pictată cu mure.

 

Totul trebuie cântărit cu mare grijă.

Un dezechilibru, ar fi de neacceptat, zic!

… silence …

„Să-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens)

Take the risk or lose the chance

c314343f5182372eb5422d3d13ff70dd

Dupa ce-am cautat îndelung fără sa găsim, se întâmpla sa găsim fără sa cautam.

…și-ar fi mișto sa-ti faci timp… ( Timp pentru mine!)

Da. In fiecare zi, o secunda mai mult.

 O secunda in care, sa ne dam mana sufletește …

Una in care sa gustam tăcerea, împreuna …

Sa ma privești tu … sa te privesc și eu.

O secunda in care sa putem respira mirosul dragostei nebune ….

Una in care, sa poți sa uiți tu … sa pot sa uit și eu.

O secunda. Una in plus, in fiecare zi.

…………………………………………………………….

Doua. ( Poate trei …)

Clipe … pe care sa le petrecem împreună

Dincolo de munți și ape.

Departe de orice urma a celorlalți.

……………………………………………………………

Ar fi mișto … sa-ti faci timp.

Pentru mine.

Rhea & iubirea

9b3401f5de5c731e097eaea39baf1836

… vreme în urmă, viata i-a scos Rheei in cale, un suflet. Unul trist.

Ii auzise strigătul și se oprise.

I-a ascultat povestea.

A mângâiat.

A cuprins în brațe.

A pupat cu drag tristețea și a sperat ca ea să dispară în neant.

Momentele semănau de fiecare parte – încredere  … iar cu timpul, a început să miroase a dragoste …  A dragoste nebună.

Da! Imposibilă și nebună!

Împreună, au omorât toți balaurii!

Au colorat nopți, au umplut dimineți cu soare.

Si-a fost bine. Nesperat de frumos și nesperat de bine. Un timp.

Nu știu de ce … dar într-o seara – târziu –  i s-a făcut chef vieții să culeagă.

Sa-i ia totul și să plece.

Cu o forța teribilă,  Cerul, i s-a prăbușit pe umeri.

Atunci a învățat să plângă din nou. S-a trezit in mocirla de gânduri nesănătoase si înghițea în sec.

” Viața nu e frumoasă. Viața e urâtă de la un capăt la altul „

Si era urâtă. Dureau cuvintele … dureau nopțile …. dureau diminețile …

Dar aflase despre educație și elegant, treptat, printre suspine, și-a înecat iubirea și-a pus lacăt inimii și a fugit cu tot cu sentimente, departe de ea.

A ascultat cuminte indrăgosteala fericiților și a încurajat – atât cât a fost posibil – tot ce se întâmpla de partea cealaltă a sufletului.

De multe ori se trezea rănind pe ceilalți, lovind in ei cu multe cuvinte grele … o făcea inconștient …

Secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile, lunile … toate au învățat-o sa învingă.

Să se învingă pe ea. Să uite. Să tacă. Sa plângă tăcut și să … moară.

Mai târziu Rhea a înțeles un lucru: viața i-a răsturnat toate convingerile. Acum știe ca degetul arătător trebuie retezat de la rădăcină, iar judecata n-are ce căuta în viața ei.

Sunt întâmplări ce te năvălesc, ce te cuceresc, ce te lasă mut și care nu-ți oferă nici un drept la apel.

S-a trezit îndrăgostită. În cel mai nepotrivit moment. Exact de cine n-ar fi trebuit vreodată.

Se rostogoleau toate de jur împrejurul ei …

Încă o fac… și Rhea e tristă.

Nu pentru că nu-și poate trăi nebunia iubirii pe care a purtat-o în brațe atâta vreme și mai degrabă de ciudă. De ciudă altora ce se puteau iubi și nu o fac!

Dar a sosit momentul ca Rhea să se ridice de jos.

Așa cum e ea. Învinsă.

Viața – știe asta demult – nu va sta în loc doar pentru că ei i s-a coborât Raiul la marginea piciorului. Sau pentru că ei i s-a aprins Iadul în mijlocul pieptului.

Gând împletit


…mă interesează, nu lucrurile ce mă fac să fiu ca ceilalți, ci mai degrabă cele prin care pot să devin diferit …

Duminică binecuvântată, dragilor!