Răspuns final: nu!

Știi? M-am gândit că n-aș vrea nici în ruptul capului să-mi trăiesc viața cu tine. Îți imaginezi ce zăpăcită aș fi!? Nu s-ar alege nimic de mine. Chipul meu ar poza nonstop, în mutra aia de copil tâmpit iar privirea mea căpruie ar deveni ridicol de „in love” și-am văzut clar că te cam disperă! Deci, nu. Nu vreau să-mi petrec viața cu tine. Niciodată. Niciun pic. Și nici n-aș vrea să dorm cu tine! Doamne! Ce somn ar mai fi ăla? M-aș trezi probabil din minut în minut sa-ti ciupesc obrajii să mă conving că nu esti doar o inchipuire a mintii mele. Apoi… probabil ți-aş invada trupul cu pupicii ăia aliniați de-a lungul și de-a latul trupul tău. Un chin, recunoaște! Și-apoi prea mi s-ar zburli sufleţelul, respirând căldura brațelor tale. Răspuns final: nu! Nu vreau să dorm cu tine! Și dacă mă gândesc bine, nu vreau nici măcar să-mi beau cafeaua cu tine… Nici să-mi plimb pașii agale prin parcurile toamnei nu vreau! Și nici să-mi târâi ziua prin îmbrățișările tale. Ar fi ca și cum mi-aş spăla creierul de bună voie și nesilită de nimeni. Tu știi că mie-mi place să iese totul ață-buclă-şnur. Cu tine alături, sunt, aș fi mereu, un dezastru … Deci, nu! Sunt absolut convinsă că nu vreau să-mi petrec viața cu tine! Tu, pe de altă parte, ai dreptul să mă obligi. 

(N-aș îndrăzni să te contrazic…) 

Make it happen 😉

Reclame

(Ne)cuvinte (2)

silence

Sunt cu sufletul întors o dată pe față și de mai multe ori pe dos.

Dacă m-ai privi, ai spune că sunt atentă … atentă pana departe! În realitate, nu sunt atentă nici măcar la mine ….

Mintea mea – mă rog – capul, mi-e complet neoxigenat si plin până la refuz de necuvinte.

(Încă un (ne)cuvânt în plus și dau pe dinafară!)

Poate un surâs anemic … poate o lacrimă sărată … poate o sclipire în coltul ochiului stâng … poate o îmbrățișare …

Pot să mă aștept la orice. (Ne)cuvintele mele sunt extrem de … spontane.

Privirea mea  – rătăcită în frunzișul decolorat al iernii – scotoceşte după ceva.

(Probabil după tine …)

Da. Știu. E încăpățânată! I-am spus de prea multe ori că nu te va găsi nicăieri!

E nebună, ce vrei?! Las-o așa!

În definitiv, mă ține ocupată …. (ne)atentă la mine ….

Trupul meu, stă scufundat într-o hibernare cel puțin ciudată.

Refuză exprimarea oricărui gest.

Nu se mișcă nici un centimetru mai încolo, nici în fața celui mai năpraznic ger…

(S-ar părea ca îi priește iarna.)

Inima … mi-e sloi de gheață, și ea.

Înțepenită între ieri și mâine.

Ai zice, privind-o, că nimic n-ar mai putea-o dezgheţa! Veac!

Totuși … o data la trei ceasuri – zvâgneşte mut. Am nădejde că-și va reveni!

Altfel?!

Trăiesc … în afara timpului, undeva …dincolo de el, într-un spațiu populat în mod excepțional de (ne)cuvinte!

Îmi scald ziua – într-o tăcere verde – inspir aer proaspăt și desenez (ne)întâmplări!

Sunt bine.

Doar sufletul mi-e întors. O data pe față … si mai multe ori pe dos!

Same story … all over again!

fd5618ac10c64267b9c151dfac8cbcfb

„Viaţa însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.”

 

De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata, aproape ca n-as schimba nimic.

Eventual, i-as schimba încălțările Timpului.

(strict sandale)

Poate asa, m-ar purta mai des, înspre Soare ... știu eu?!

In rest … nimic nu s-ar schimba!

Mi-as plimba sufletul spre aceleași brate,

Mi-as odihni privirea, iubind același flori …

As respira cu mare drag … fix aceeași inima,

Si … în mod sigur, as plimba dorul de la mine la tine, în același personal bătrân … plin de glasuri, de gânduri, de oameni.

 

Sunt aproape sigura ca as răsturna situații, cu aceeași eleganta! Da …

Mi-as da pe buze cu același sărut,

As îmbrățișa timid același trunchi,

Si as soarbe cu același nesaț … o cafea fierbinte, amara!

 

In mod absolut excepțional … as reuși – poate –  sa nu ma îndrăgostesc de tine.

Sau poate … ți-as cădea la picior, într-un spațiu mai potrivit, sărind astfel peste gustul dezamăgirii.

Cine știe?!

Totuși … De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata …

Aproape ca n-as schimba nimic!

Sublimul creației …

Cred  că Dumnezeu a sculptat sufletul omului, într-o zi de duminică… 

Odihnit … cu multă pace și o doză mare de răbdare, i-a pictat pe tâmplă pacea, seninul, curcubeul … 

I-a desenat pe Cer o lună pătrată și a lăsat zâmbetele să-i cadă firesc pe buze. 

I-a dat blândețea drept busolă, i-a pus iertarea în dreptul Nordului și a zdrobit milioane de pătrățele de ciocolată în dreptul Sudului. 

I-a creionat iubirea între vise … si-apoi i-a dat libertatea de-a suspina arămiu, o toamnă fugară. 

Cred apoi …că Dumnezeu s-a îndrăgostit iremediabil de acest suflet  … tot intr-o zi de duminică! 

______________________

Să fiți iubiți, dragilor! 

Cine sunt?!

fe813abf5ce4c5ad2b628ac0e9472bec.jpg

… sunt Eva mileniului trei. Creația lui Dumnezeu.

Sunt carne, sânge, oase … și suflet.

Preocuparea mea principală, mi-e inima. Inimă pe care o umplu necontenit cu ceva … orice …

( adun, culeg, împart )

Mi-am transformat sufletul în cel mai mare muzeu de sentimente.  Acolo, am clădit în timp, totul. Așteptările, visele, durerile, lacrimile … trădările, împlinirile … iubirile.

Un amestec omogen … de trăiri intense. Asta sunt!

… Cel ce mi-a dat forma și viața … a fost cuminte și mi-a dat câte puțin din toate. Mi-a dat putere, slăbiciune, frumusețe, curaj, teamă, zâmbete, lacrimi, dorințe, renunțări … Dincolo de ele, mi l-a dăruit pe acest „POȚI” …

(… și pot! Orice!)

Pot să accept timpul și trecerea lui …  trupul meu angajat într-o continuă schimbare, ridurile, kilogramele în plus, oboseala … dezamăgirea, deznădejdea, Cerul lipsit de stele… Lumina și Curcubeul … zâmbetul, fericirea, nerăbdarea …veșnicia și Cerul ce-mi stă brodat deasupra vieții …

 

Sunt Evă!  …. Eva mileniului trei. Vie și puternică!

De jur împrejurul meu, totul are culoare … parfum … viață!

Fiecare clipa are un înțeles profund și un rost aparte!

 

Sunt Eva …Tu … cine ești?! 

Un drum înainte

Am privit întotdeauna – viața – ca pe un drum. Un drum înainte, firește …

Unul cu multe curbe spectaculoase. Pietruit cu speranță. Stropit cu raze în culorile curcubeului.

Unul cu foarte mulți pași. Si multă poveste.

Povestea mea. Povestea ta. Povestea lor. Povestea noastră.

Un puzzle ce pare nesfârșit.

Cu temperaturi extreme … și vânt puternic. Cu ape repezi și valuri dulci de lapte.

Cu munți înalți … și cer albastru!

Cu drum de țara și câmpii întinse de maci …

Cu piese multe, în general, în culorile sufletului.

Cu zâmbete și lacrimi, cu prieteni ce-ți țin mâna în mâna lor.

Cu oameni – îngeri, meniți să-ți deseneze aripi de fluture pe tâmplă. ( Și zborul. )

Cu brațe dragi ce ne cuprind nu doar trupul …dar mai ales inima.

 

Întotdeauna am privit viața – un miracol. O cale … ce duce mereu înainte …

Un drum, în care … murim și renaștem, constant.

( Un amestec de mireasmă și vise. )

Am privit întotdeauna, viata … ca pe un drum. Un drum înainte, firește … 

Întâlnește-ți Creatorul in fiecare zi. 

Universul nu te pedepsește si nici nu te binecuvântează. Universul răspunde la vibrația atitudinii pe care o emiți.

Întâlnește-ți Creatorul în fiecare zi. Fii conștient de acest privilegiu. Fă-o simplu. Îmbrățișand. Dăruind. Contemplând Lumina sădită cu drag, în fiecare suflet. 

Vorbește-i apoi …. simplu. Cu blândețe. 

Ascultă-l. Cu răbdare. 

Întâlnește-l pe Dumnezeu în fiecare zi. Prin ceilalți. Fii cu si pentru ei! Cu fiecare în parte. 

Fii conștient de acest privilegiu.