Uneori, apropierea ta ma lasă fără aer…îmi pierd vocea și toate lucrurile pe care vreau sa le spun nu mai pot fi spuse. Apoi, în tăcere, pot doar sa sper ca ochii mei vor vorbi în locul inimii.” – Robert Sexton

Anunțuri

Drawing history

drawinghands

Suntem … asemeni Creatorului nostru.

Artiști desăvârșiţi.

(Creatori de speranță.)

Ne desenăm istoria – propria noastră istorie –  aproape inconștienţi, gesticuland … vorbind, luând decizii, ascultând, dansând, țipând, călătorind, ciupind din timpul celorlalți, descoperind, cercetând, visând …

Îl modelam pe cel ce suntem, îmbratisând, purtând dorul, iubind, plângând, tăcând …

Fiecare secundă, lasă în urmă ei o dâră din noi înșine …

Lasă oglindit în timp, parte din sufletul nostru …

Și nu pot să nu mă întreb … Cel ce mă va descoperi, într-un viitor îndepărtat, ce va gândi el despre mine? Îi vor plăcea culorile mele? Muzica mea? Dar visele? Plânsul meu? Se va simți copleșit de toată nebunia speranțelor înghesuite, unele peste altele, în buzunarul peticit al vietii mele? Va înțelege oare, dorinta mea aprigă de-a fi, de-a ști, de-a curpinde lumea în dosul palmei și de-a alerga, cu tot cu ea făcută ghem, până la capătul lumii?

Va fi capabil să-mi pună în ordine toate zilele?

(Puțin probabil, având în vedere haosul în care imi desfășor de-o bună bucată de vreme, viață …)

Totuși …

Trag nădejde că va găsi – atât răbdarea cât și priceperea – de-a putea descoperi … dincolo de el … nerăbdarea mea de-a fi! 🙂

Promisiune

Te voi iubi în taină, într-o tăcere lipsită de parfumul respingerii … 

Într-o singurătate a mea, ferită de ochii lumii, absolvita de orice vină, unde îmi vei aparține cu totul, doar mie și nimănui altcuiva…

(Așa voi face.) 

Te voi adora în gând, sub bolta unui cer pustiit … și te voi îmbrățișa dincolo de spațiu și timp … 

Știai ca in spatele dorințelor, există un câmp … un spațiu în care timpul stă in loc? Unde visul capătă contur? 

Acolo …e un tărâm în care putem îngenunchea și săruta pământul …Iubind. Cuprinzând în brațe, strâns, inima celuilalt. 

…………………………………….

Te voi întâlni acolo!

… silence …

„Să-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens)

Taci!

a4028d2675e081b6f3c8edf214b3dd3d

Privește apusul cuvintelor care striga sau vor sa tacă și asculta-mi șoaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spună cat de mult te iubesc chiar și atunci când pe buze e frig și peste tot e numai durere sau înstrăinare și asta nu fiindcă lumea ar fi străina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor străini de lume fiindcă dacă ar iubi-o și ar înțelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adică, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire și profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi înțeleasa?

Fa liniște! Stinge lumina! Închide fereastra!

( câteva secunde – nu mai mult )

Vreau sa te privesc … in șoapta! Cu ochii lipiți de inima ta.

Sa-ti ating sufletul cu vârful buzelor și sa -ti cuprind in palma … gândul buimăcit de-atâta plimbare.

Taci putin.

( știu ca-ti vine greu )

Fa-o pentru mine. Vreau sa te cuprind cu bratele unui veac zgârcit, ce refuza sa-ti mai de-a drumul.

O secunda …. cat o viata de om.

 ( dacă poți )

Oprește apoi furtuna cuvintelor … și nu lasa sa-ti curgă îndoiala pe umeri ….

Fa liniște!

Vreau sa pot sa-ti întâlnesc glasul dincolo de timp… dincolo de spațiu. Intr-un vid sufocant …

Vreau sa  aspir timpul, tăcerea și nedorintele ce se lungesc într-un mod ticălos intre noi.

Taci putin!

( Da-mi răgaz sa inventez nemurirea unei clipe … )

Daca nu-mi va reuși, sa nu te superi.

( Sa faci liniște – in schimb )

Te-as intoarce pe dos, lume!

image

Să fii înţeles, să fii strâns la piept, să fii sărutat, când ai cel mai mult nevoie….e însăşi minunea existenţei umane….

Ah, cum te-as întoarce cu susul în jos, lume!
Cum ți-as încalci eu ție toate cărările…
Cum ți-as rătăci vestul în poalele sudului și cum ți-as trimite nordul în căutarea bunătății umane…
Cum răsăritului i-as dezgoli o raza și-as așeza-o fix în dreptul inimii,
Poate asa, ființele tale ar simți mai înainte de a judeca!

Ah, cum te-as întoarce pe dos, lume!
Cu zilele și nopțile tale,
Cu ploi înghețate și după-amiezi secate de vise!
Cu speranțe făcute praf pe asfaltul din fata blocului,
Cu lacrimi ce scobesc șanțuri de durere,
Cu inimi ce bat în retragere și doruri sugrumate în amurg!

Ah, ce te-as întoarce cu susul în jos lume!
Ti-as scutura și ultima secunda de judecata și te-as lăsa goala în văzul tuturor!
( Ai îmbrăcat zdrențele vremii și nu-ți vin tocmai bine… )

Ah, cum ți-as spăla privirea de păcate, lume!
Cum ți-as zgâria cu unghia pana în fudul ființei, chinul „defectelor” umane…
Sa simți secundele ce-au vindecat rana deschisa pana în cămara cu vise…
Cum ți-as scormoni amprentele și cum ți-as interzice sa mai lași vreo urma pe tapetul din mijlocul unei trăiri sufletești!

Ah, cum ți-as închide gura, lume!
Cu vorbele tale pline de subânțeles,
Cu șoaptele tale mincinoase,
Cu ale tale promisiuni topite în arșița desertului.

Te-as desființa, lume, atât de puțin te iubesc!
Te-as fuma într-o doară și apoi te-as reinventa!
Mai plina de culoare, mai calda, mai dornica sa simți și mai „fidela” promisiunilor pe care le faci!

Ma rușinez cu tine asa, lume!
Ah, cum te-as desființa, atât de puțin te iubesc!

O lume incolora, inodora, insipida!

de-ce-nu-scapam-de-tristete

Doamne,

umezește-mi ochii minți și da-mi răgaz sa-mi plâng nepriceperea! Dincolo de slăbiciune, încă-mi doresc ce știi! Inca îmi leagăn visarea, tremurând!

Sunt un om trist!

Sunt un om ce refuza sa-și învețe lecția! Am căpătat revolta ce-mi fuge acum rătăcind printre punctele cardinale ale ființei! Si doare….

Doare sa vrei și sa nu poți …

Doare sa poți și sa nu vrei…

Si ma întreb … rămas fără pământuri, ce floare a iubiri ar mai putea inflori?! Unde-ar putea sa-și prindă rădăcina când peste tot s-a instalat prăpastia …haul unui rămas bun pe care-l urăsc?!

” Iubiți-va unii pe alții și împreună iubiți-l pe Dumnezeu ” 

Din păcate, sunt un om trist!

Sunt om … pierdut printre cuvinte!

Sunt om … golit de suflet … pufuleț topit pe vârful limbii … inodor, incolor, insipid!