Happy new year!!!

Ne-am trezit parcurgând – iată – și ultima zi a acestui 2016. Și îl parcurgem în viteză, obosiți, trebăluind prin bucătărie.

( Nu de alta, dar musai 2017 să ne prindă cu burțile ticărite – pardon – mesele îmbelșugate.)

Nu prea avem timp de nimic. Nu retrospective, nu gustări fugare din prea plinul amintirilor frumoase, nu regrete, nu vise… 

Abia dacă avem timp de mestecat ciorbe, întins aluaturi, turnat în pahare vinul …

Suntem „prinși” cu treabā! Da? 2017, n-are decât să viseze! Cu siguranță va da peste noi, gata obosiți! Gata plictisiți! Gata … bosumflati! 😜

Fără dubiu, îi va pieri și lui cheful de noi, când în prag de miez de noapte, va privi încurcat, oameni frânți, echipați care mai de care, zgribuliţi, ciocnind pahare pline cu sampanie, abia mormăind prin ploaia de îmbrățișări, un traditional „La multi ani, 2017!” 

Io, habar m-am cum mă va prinde nou venitul! 😜 Dar, vă urez încă de pe acum, un 2017 blând ! Unul, plin de entuziasm, care să vă târâie și pe voi după el! Să fie încăpățânat și să nu renunțe niciodată în a crede în voi! Să vină așadar  inspre voi, cu brațele pline de surprize frumoase! 

Nu uitati: 


La mulți ani fericiți și sănătoși, dragilor! 🎇🎈🎆

Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți! Fără excepție! 

Reclame

Un drum înainte

Am privit întotdeauna – viața – ca pe un drum. Un drum înainte, firește …

Unul cu multe curbe spectaculoase. Pietruit cu speranță. Stropit cu raze în culorile curcubeului.

Unul cu foarte mulți pași. Si multă poveste.

Povestea mea. Povestea ta. Povestea lor. Povestea noastră.

Un puzzle ce pare nesfârșit.

Cu temperaturi extreme … și vânt puternic. Cu ape repezi și valuri dulci de lapte.

Cu munți înalți … și cer albastru!

Cu drum de țara și câmpii întinse de maci …

Cu piese multe, în general, în culorile sufletului.

Cu zâmbete și lacrimi, cu prieteni ce-ți țin mâna în mâna lor.

Cu oameni – îngeri, meniți să-ți deseneze aripi de fluture pe tâmplă. ( Și zborul. )

Cu brațe dragi ce ne cuprind nu doar trupul …dar mai ales inima.

 

Întotdeauna am privit viața – un miracol. O cale … ce duce mereu înainte …

Un drum, în care … murim și renaștem, constant.

( Un amestec de mireasmă și vise. )

Am privit întotdeauna, viata … ca pe un drum. Un drum înainte, firește … 

Ordinary Miracle

Ne-am obișnuit sa consideram miracol – doar fenomenul extraordinar – spre exemplu, mersul pe apa, înmulțirea pâinii, a vinului, vindecările trupești inexplicabile …

Totuși, consider ca îl trăim zilnic, fără măcar sa fim conștienți de el.

Personal cred ca in orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se aproprie de Dumnezeu.

Si mai cred ca Dumnezeu a înfăptuit miracol prin înviere şi a dăruit oamenilor iubirea şi iertarea pentru a înfăptui ei înşişi miracole!

Fiecare zi pe care o trăim, este un miracol.

Cerul albastru, muntele, marea, mireasma florilor, rodul copacilor, lumina din ochii unui copil … proprii noștri ochi….

O mamă singură care are două slujbe şi îşi face timp să îşi ducă fiul la antrenament, ăsta e un miracol. Un adolescent care spune „Nu” drogurilor şi „Da” educaţiei, ăsta e un miracol!

Viaţa e plină de surprize pe care le descoperim în funcţie de evoluţia personală.

Putem descoperi numai întâmplări nefavorabile, neplăcute, primejdioase atunci când nu ştim cum să scăpăm de răutăţi, când suntem la începutul evoluţiei şi nu conştientizăm că orice întâmplare cu un aspect aparent negativ este o lecţie sau o resursă benefică evoluţiei personale.

Atunci când tot ceea ce ni se întâmplă pare a fi spre binele nostru, deja simţim ca trăim într-o altă realitate în care totul e o surpriză, o binefacere. Nu-i asa?

Tu cum vezi lucrurile şi întâmplările din viaţa ta? Dar oamenii, ei cum sunt?