Spovedanie (9)

Un abracadabra nerostit mi-a răpit simțurile. Un fel de scamatorie … Și iată, sunt acum săracă lipită pământului. Nu (mai) simt nimic. Nici că ti-e dor, nici că ți-e drag, nici că te gândești la mine.

M-ai zidit pe ascuns, printre cuvintele tale. Mă ții captivă la rădăcina unui castan înflorit peste noapte … Mă sufoci! Abia dacă mai pot zări Cerul dincolo de grămada de sentimente aruncate alandala peste mine.

Zici că nimic nu mă mai poate atinge!?

(O minciună gogonată) …

Sunt atinsă până în măduva oaselor. De fiecare gând al tău. De fiecare clipă în care taci. De fiecare dată când te cuprinde foarte binele.

Dezgroapa-mă și lasă-mi Lumina. Mi-a fost teamă de întuneric de când mă știu …

Spovedanie (8)

narcise (1)

Nu ma pot lauda cu dragostea mea pentru Dumnezeu, pentru ca îL dezamăgesc zilnic. Dar ma pot lauda cu dragostea Lui pentru mine, pentru ca El nu m-a dezamăgit niciodată…

Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..

Spovedanie

❤ Se numește cea mai bună prietenă! Bufnița mea de noapte și de zi! ❤

Ea – cea pe care o enervez la maxim și totuși mă iartă!

Ea – cea despre care aş vorbi mult și as putea să nu rostesc un cuvânt.

Ea – cea pentru care aş muta munții, aş topi kilometrii și aş reinventa lumea!

Ea – cea care viețuiește departe și care îmi stă in gând și-n suflet în fiecare secundă!

Ea – cea pentru care încep să-mi fac griji dacă tăcerea e prea lungă.De ce?! Pentru că trebuie sa știu ca ea, e acolo, pe aceeași planetă, teafăra și nevătămată, chiar sub aceeași stea.

Ea – cea care este întotdeauna „ochi și urechi” atunci când am nevoie să-mi vărs amarul …

Ea – cea care își calcă toate principiile și … pupa! Pupă și îmbrățișează. 😀

Ea – prietena mea „de peste mări și țări”!

Stii că te iubesc, indiferent de ce, indiferent de unde … 

Stii că te iubesc, chiar dacă și pentru că…

Stii că te iubesc, tocmai, îndeosebi, într-un fel …

Stii ca te iubesc, fiindcă …. și oricum!

Spovedanie

ballet-painting-andrew-atroshenko

 

Ceilalți … voi, cei ce formați de jur împrejurul meu – lumea întreagă …

Sunteți liberi sa vorbiți …… sa spuneți orice despre mine.

Ba chiar ma puteți alunga de lângă voi! Ma puteți răni! Ma puteți uita!

( Si o veți face negreșit – la un moment dat! )

Ma veți jigni, ma veți folosi, ma veți provoca … ba chiar ma veți umili când și când!

Dar nu veți putea niciodată sa-mi furați ceea ce știu, niciodată sa -mi luați ceea ce sunt, niciodată ceea ce simt … niciodată ce-am în suflet!

Va accept însă – pe toți!

Pe voi – cei ce ma iubiți – cei ce ma apreciați – cei ce ma ajutați sa merg înainte, dincolo de ploi, de furtuni, de soarele torid …

Pe voi – cei ce ma lingușiți, urmărind trofee ascunse – ce ma linșați, dorind căderea mea ca pe cea mai mare victorie – ce ma invidiați, apaudand silențios, pasul meu împiedicat!

Pe voi – superiorii mei! Voi – cei ce sunteți dincolo de orice închipuire … voi – cei ce le cunoașteți pe toate ….

Accept toate cuvintele voastre. Atât cele ce-mi mângăie ființa din creștet pana la vârful degetelor de la picioare, cât și pe cele tip sabie – cuvinte ce taie în carne vie, cuvinte ce au puterea de-a sapa cicatrici „tranșee’ … dureroase, întunecate, reci ….

Accept și mărturisesc, ca datorita cuvintelor voastre, atitudinilor voastre – ma plimb necontenit pe calea dinspre Rai și Iad. Uneori ma revolt, plâng, îmi pierd speranța, alteori învăț zborul dincolo de culmi, zâmbesc, țopăi de fericire.

Raman conștientă ca nu sunt nici cea mai buna, nici cea mai fără de pata, nici cea mai sincera, nici cel mai indispensabil prieten.

Sunt exact asa cum suntem cu toții! O imperfecta!