Memories

„În faţa amintirilor suntem egali cu zeii, nici ei nu le mai pot schimba, ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor si nici a destinului.” Octavian Paler

Anunțuri

Răspuns final: nu!

Știi? M-am gândit că n-aș vrea nici în ruptul capului să-mi trăiesc viața cu tine. Îți imaginezi ce zăpăcită aș fi!? Nu s-ar alege nimic de mine. Chipul meu ar poza nonstop, în mutra aia de copil tâmpit iar privirea mea căpruie ar deveni ridicol de „in love” și-am văzut clar că te cam disperă! Deci, nu. Nu vreau să-mi petrec viața cu tine. Niciodată. Niciun pic. Și nici n-aș vrea să dorm cu tine! Doamne! Ce somn ar mai fi ăla? M-aș trezi probabil din minut în minut sa-ti ciupesc obrajii să mă conving că nu esti doar o inchipuire a mintii mele. Apoi… probabil ți-aş invada trupul cu pupicii ăia aliniați de-a lungul și de-a latul trupul tău. Un chin, recunoaște! Și-apoi prea mi s-ar zburli sufleţelul, respirând căldura brațelor tale. Răspuns final: nu! Nu vreau să dorm cu tine! Și dacă mă gândesc bine, nu vreau nici măcar să-mi beau cafeaua cu tine… Nici să-mi plimb pașii agale prin parcurile toamnei nu vreau! Și nici să-mi târâi ziua prin îmbrățișările tale. Ar fi ca și cum mi-aş spăla creierul de bună voie și nesilită de nimeni. Tu știi că mie-mi place să iese totul ață-buclă-şnur. Cu tine alături, sunt, aș fi mereu, un dezastru … Deci, nu! Sunt absolut convinsă că nu vreau să-mi petrec viața cu tine! Tu, pe de altă parte, ai dreptul să mă obligi. 

(N-aș îndrăzni să te contrazic…) 

Make it happen 😉

Spovedanie (12)

Mi-e dor de mâinile tale fierbinți.

Știi că le-am admirat mereu precizia cu care îmi parcurgeau trupul, nu-i așa? În comparație cu mâinile mele care păreau mereu rătăcite, ale tale au avut întotdeauna o direcție și o siguranță, de parcă memoraseră ele întreaga hartă a ființei mele.

Și-apoi știi? Mă fascinau teribil când într-un final se odihneau cuminti în apropierea buzelor mele, abia atingându-le.

(Trezeau în mine o sete nebună de tine)

Cu toate astea, am gasit întotdeauna răbdarea unui sărut potolit, menit să te topească. Îți amintești?

„Aș putea petrece întreaga viață, fix așa! Zburând!”

Îmi lipsesc inimile noastre fredonând același cânt. Și buzele arse. Și-apoi Raiul. Și-apoi țigara. Și Cerul. Și-apoi liniștea. Și mâna mea în mâna ta.

De fapt …îmi lipsești tu. Cu totul.

Ruga(minte)

545ceb0d036aff90937cc5ab95e9b09c

Dezbracă-ți toate învelișurile și stai goala în fata mea. Vreau sa-mi plimb privirea prin toate colțurile ființei tale.

N-ai înțeles … nu vreau un trup gol ci un suflet transparent. Exact! Pe el dezbracă-l. Si lasă-l gol în fata mea … Azi, mi -ar plăcea tare mult sa-i admir culorile.

(Ah… aproape ca uitasem. Vezi ca pe lângă îmbrățișarea nelipsita, pe care ți-am lăsat-o pe marginea pernei azi dimineață, am așezat încrederea. In noi. Ai găsit-o? Învelește-ți pieptul cu ea. E tot ce vreau sa porți în seara asta.)

Are mult verde – zici tu

Foarte bine. Vreau sa ma inunde cu totul. A fost și va rămâne mereu, culoarea mea preferata.

Haide … acum de ce tremuri? Dezbracă-l … Voi săruta fiecare suspin al lui, fiecare speranță făcută scrum, fiecare dorință făcută praf, fiecare vis pierdut în negura vremii…

Închide ochii. Abandonează-ți prezentul în bratele mele. Știi? … Daca pana acum îmi plăcea sa ii ascult ticăitul ei nebun cu urechea lipita de pieptul tău, acum as vrea sa ii simt zbaterea … Așadar, permite-mi sa iți ating cu vârful buzelor, inima. Vreau sa înțeleg azi, fiecare (ne)cuvânt al ei, fiecare șoaptă rămasă gând, fiecare bob de îndoială, fiecare suspin și fiecare fior al ei.

Dezbracă-l de orice neputință. De ce sa-ti fie teama?! … Las- o sa alunece încet pe podea. Mulțumesc.

Acum închide ochii … și fii a mea. A mea cu totul!

Țărm magic

„Găsește-ți aripile și lasă-ți sufletul să zboare peste podul curcubeului grație divine și al armoniei, către un loc unde dragostea este viață, și viața este dragoste” – Michael Teal

…pe vremuri, sărutul tău avea miros de soare și gust verde viu. Acum, îmi lipsesc cu desăvârșire ochii tăi negri și lumina pe care o aprindeau în sufletul meu … 

… împletește-mi un pod din mormanul de amintiri înghesuite în dosul palmei. Vreau să ajung pe țărmul magic al unui trecut ce se numea al nostru. Nu voi sta mult … zece secunde mi-ar fi de-ajuns, zic. Haide … mă ajuți? Mi-e dor de gustul buzelor tale!

S.O.S

6fbb66a03b18a71f6c16a164179ffd08

În clipa asta e musai să-mi resuscitezi sufletul, altfel riscă să-și piardă pasul ce mă duce la tine.

Nu știu ce l-a apucat, pare că s-a îmbolnăvit subit.

Aș spune că e pe cale să fie doborât de un soi de lipsă de tine.

Bântuie ca o stafie rostogolind dorințe alandala.

Aleargă beat, își împiedică pasul, sughite a buze flămânde …

Mi-e teamă că va muri însetat de tine.

Prinde-i mână în mână ta.

Tiveşte-i apoi cărarea și poartă-l încet înspre tine.

Nu -l grăbi.

(L-am auzit mai devreme respirând a pustiu….)

Sărută-l când și când.

Știi tu … acolo unde i-ai tatuat în trecut un dor nesfârșit.

Vorbește-i blând …un sărut pe buze, apoi unul pe tâmplă.

Îmbrățișează-l strâns lângă inima ta. Dacă poți, amintește-i căldura pe care a simțit-o cuibărindu-și tot veacul în brațele tale.

Fă-i o cafea. Aburindă. Neapărat amară.

Reanimează-i surâsul cu blândețea glasului tău, apoi iartă-i promisiunile rămase în așteptarea unui altădată.

Știu. Îți picură greu și dorul și zâmbetul și speranța, dar azi … are nevoie de tine. Mâine ți le va returna inzecit. Pe toate.

Acum însă depinde cu totul de tine.

Restabilește-i emoția. Recuperează-i toate cuvintele și neapărat învață-l să respire din nou. Să te respire cu nesaț doar pe tine.

Vezi, încă exista un loc în mine unde amprentele tale încă mai exista, săruturile tale încă persista, iar șoaptele tale încă sunt ecou în mintea mea. Acesta este locul în care o parte din tine va fi întotdeauna o parte din mine.” – Gretchen Kemp