Rhea nu-i perfecta…

image

De fapt, nici pe departe!

In primul rand, Rhea nu iubește pe toată lumea! Nu iubește tot ce mișca-n lumea asta și uneori chiar nu iubește deloc! Pe nimeni! Nici un pic!
Il iubește in schimb pe Dumnezeu. Dintotdeauna! Si o va face mereu! Pentru totdeauna!

Rhea e mofturoasa. Strâmbă din nas in fata multor situații …
Ba nu-i place ciorba de burta, ba ea nu servește preparate din peste, ba pe ea nimeni nu o comanda…
Cand spune NU, asa rămâne iar POATE iese cu totul din ecuație. Prea de puține ori s-a răzgândit după ce a dat un verdict, regretând hotărârea luata. Totuși, s-a întâmplat și asa ceva! Evident!
Deci, pe lângă faptul ca e mofturoasa, e și foarte încăpățânata. Extrem de încăpățânata!

Rhea nu pupa fundul nimănui. Niciodata. Stie ca e o procedura uzuala și mai știe ca majoritatea amicilor ei practica acest obicei cu o ușurința demna de cartea recordului, dar ei ii se pune un nod in gat numai când se gândește ca ar putea face asa ceva!
Adica, și ea pupa, dar o face atunci când o îndeamnă inima și nu când o anumita situație impune acest lucru!
Mai bine moare și asa ceva, nu!
Datorita „nebunieide-a se pune de-a curmezișul și de-a carai împotriva legilor nescrise, Rhea se încadrează cu succes in rândul inadaptaților!
( Iese din rand și strica bunul mers al lucrurilor! )
Mare tupeu!

Nu îmbracă haine „la moda”.
Nu merge pe tocuri.
Nu plimba in lesa pe nimeni.
Nu primește flori! Dar le admira! Ba chiar se întinde pe jos, adulmecând mireasma lalelelor, dar refuza sa smulgă flori, și chiar duce o lupta adevărată cu cei ce fac asta!
Asadar, prietenii ei știu ca Rhea iubește florile dar nu primește in vaza nici o floare!
Primește in schimb ciocolata!
Motiv pentru care, nu se poate lauda cu o silueta de zâna.

Tipa când ceva o calcă pe nervi și uneori trântește ușa in nas! In nasul altora! Lipsa de bun simt, zic!

Judeca cu înverșunare abandonul, de orice natura ar fi el.
E repezita in a trage concluzii și -apoi cu greu o mai scoți la capăt cu ea!
Greșește, recunoaște, plânge, dar aproape niciodată nu-și cere iertare!
Ditamai orgoliu! Fara doar și poate!

Rhea e o imperfecta perfecta!
E bogata in cuvinte dar foarte zgârcită in a le dărui celorlalți!
Păstrează un secret cu multa pasiune dar prefera sa-și spună propriile ascunzișuri ale inimii doar Creatorului ei. Foarte rar, împarte tristeți ori bucurii cu ceilalți! Serveste complimente strict celor mai speciali oameni din viata ei, in rest, mai in gluma, mai in serios, ataca!

Nu poate fii icoana nimănui! Nu vrea acest lucru in ruptul capului!
Nu poate fi înger, nu poate fi demon!

Ii pare sorry, dar mai mult nu știe! Mai mult nu vrea!
Mai mult nu poate!

Reclame

Sa taci pur și simplu!

bigstock-Zipper-Emoticon-14624360

Ce bine-ar fi sa taci, gura!

Sa taci și sa-i lași in pace pe ceilalți, ferindu-i sa-și mai însușească cuvinte pe care tu le arunci cum ai chef, unde ai chef – de cele mai multe ori – in cele mai tâmpite momente!

Esti repezita, nemiloasa și cumplit de negândită! Ce-ti pasa tie?!

Tai și spânzuri după bunul tau plac!

Distrugi clipe și te bucuri apoi de cioburi! Nu le culegi de jos, ca deh…. tu nu repari nimic!

Ai dreptate! Sunt unii probabil, ce ti-ar susține spectacolul masochist in care adâncești cuvintele tip cui, transformând netedul in cicatrici – ca asa vrei tu! …Nu eu! Ajunge!

Nu-mi placi!

Ma vad nevoita sa -ti pun lacăt cuvintelor! Sa nu-ti permit sa mai scoți o vorba! Sa taci pur și simplu!

Am obosit alergând in direcții opuse …cu viteze demne de cartea recordurilor! N-am fost in viata mea atleta! Nu tin pasul cu faptele tale, nu-mi plac cuvintele tale și detest situațiile in care ma obligi sa ma scald!

Ce bine-ar fi sa taci, gura!

Sa taci pur și simplu!

Am răsturnat din pricina ta, zeci de castele …..

Am umbrit – dând frâu liber avalanșelor tale – prietenii ce promiteau…

Am făcut țăndări iubiri și-am asistat neputincioasa in urma prăbușirii lor…

Te-am lăsat libera – te-am crezut cu scaun la cap! Dar tu ai o pasiune ce mie nu-mi place! Tu amesteci culorile… desființezi curcubeul …. iubești furtuna…

Iti plimbi cu o nesimțire greu de digerat – vântul furios-  provocând uragane și  stricând liniștea inimilor potolite de timp …

Tu! Si cuvintele tale!

Ma vad nevoita sa -ti pun lacăt cuvintelor!

Sa nu-ti permit sa mai scoți o vorba! Sa taci pur și simplu! 

Captiva in colivia bunatatii

image

Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea.

Traim inconjurati de o saracie crunta. Si cand spun asta nu ma refer neaparat la faptul ca ne lipsesc lucruri materiale!
Dincolo de acestea, ramanem saraci in gingasie, compasiune, generozitate, curatenie sufleteasca, ganduri bune, dragoste, adevar, mangaieri, zambete!
Imi rezerv dreptul sa ma opun rautatii, indiferentei, lipsei acute de iubire, rabzunarii, cinismului, imoralitatii, duplicitatii, lipsei de scrupule… ma opun acestor „virtuti” ale momentului.
Raman fidela bunatatii si imi asum libertatea de a nu accepta aceste legi nescrise ale acestui veac!
Asa ca, imi accept captivitatea ce ma tine legata intre uluire si incantare, si continui sa iubesc bunatatea!
Si-o voi iubi pana la moarte si dincolo de ea (daca se poate). Caci pentru mine ramane  o calitate umana esentiala si salvatoare. Numai în preajma ei ma simt cu adevarat intreaga si adapostita!
Pentru ca in mintea mea, bunatatea nu tine de inteligenta, sau de starea materiala a cuiva, ci tine stric de curatirea sufleteasca!