Te rog …

859076_1181198028572159_4629613934476822698_o

… apleca-ti gândul și culege-mi de jos, sufletul rupt in  bucatele.

Ridica-mi o arca  …din ele!

O vreau simpla. Nici mica, nici mare.

O singura încăpere și-o banca de lemn brodata, fix in mijlocul ei.

Deschide-mi fereastra unui răsărit și lasă-mi pe unul din pereți, un ceas ce sta pe loc.

Nu – mi potoli vântul.

Il vreau liber și furios. Hotărât sa-i deseneze marii, un val puternic …

Arca … așează-o in mijlocul apei …

Închide-mi cerul într-un curcubeu … și pleacă!

Mi-ajunge atât! Multumesc.

( de-aici ma descurc )

Nu vreau decât un timp al meu, o mare cu valul de lapte … și -un gând.

Reclame

Impaca-mi amintirile cu tine!

image

O bucata mica de creta și-o jumătate de metru de-asfalt … Mi-as desena … o lume întreagă … o lume doar a mea!

De-o vreme buna, a început sa ma doară raftul unde am așezat atât de meticulos amintirile…
Cand și când, le amesteca, le rostogolește, împrăștie praful de pe ele…
De câteva ori, a reușit chiar de mi-a oprit suflarea!
Mi-asa de dor …. de mine!
De clipele făcute teancuri pentru totdeauna!
De cuvintele ce-au înviat de-atâtea ori în mine…

Mi-ai tatuat un „poți” cândva…în dreptul inimii, mai știi?!
Îmi amintesc privirea și cuvintele abia șoptite…

„Sa nu renunti niciodată, viata va continua și după …”

Clipele și-au derulat mersul firesc, asa cum ai intuit… dar fără mine!
Mi-am înecat toate pornirile, mi-am sufocat toate-îndrăznelile și-am amorțit … mai bine de-un deceniu!

S-a întâmplat un miracol, n-as putea sa-ți explic…
Sau poate doar a sosit momentul sa ma trezesc din hibernare, cine mai știe?!
Dar … am deschis „ochii” … si-acum sunt treaza!

Privește-mi dorul, sufla peste el …
Acum nu mai doare…
Dar sufla și împacă-mi amintirile cu tine!
Strangele ghem! Încălzește-le cu-n strop de soare…

Esti piatra!

12391980_737788556354303_7365834701565161343_n

 

Te privesc și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

………………………………………………………….

Cine ti-a sculptat atât de atent, atât de elegant, atât de perfect trupul?

Esti frumos… dar esti rece și crud! Iti lipsesc emoțiile, zâmbetele, lacrimile…

Buzele tale sunt senzuale… dar de piatra!

Bratele tale puternice, rămân inutile cata vreme nu-mi pot îmbrățișa nici trupul nici simțirea!

Ochii tai, nu oglindesc nimic! Nici florile-înghețate ale iernii, nici iarba cruda a primăverii, nici fierbințeala verii…. cu atât mai putin căderea libera a frunzelor in plina toamna!

Esti…. stânca! Esti marmura, ești piatra!

Dar eu te iubesc!

Iti iubesc neclintirea! Si nemurirea! Si curajul de-a rămâne neschimbat!

Te privesc……și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

Te iubesc cu disperare, cu nebunie, cu nesfârșită patima!

Statuie rece…

Da-mi voie sa-ti cobor trupul de pe soclu,

Sa-ti mângâi piatra șlefuită cu -atâta măiestrie,

Sa iți sărut tâmpla, ochii, buzele …

Sa-ti desenez un circuit venos, o inima, un suflet…

Ghețar sadic …

Da-mi voie sa-ti vars apoi lava fierbinte-a vulcanului,

Si avalanșa nestăvilită  a iubirii!

Galopul cailor sălbatici și ritmul nefiresc al tobelor stricate!

Clocotul apei si zborul cuminte al cocorului!

…………………………………………………………………………

Te privesc și nu pot sa-mi astâmpăr uimirea!

Iti lipsesc valurile, răsăritul și apusul îndrăgostit de orizonturi….

Esti…. stânca! Esti marmura, ești piatra!

Dar eu te iubesc!

” Te voi iubi o vesnicie! „

10959612_1612462782310060_3825251502620441423_n

Veșnicia s-a micșorat considerabil, având în vedere durata ei în zilele noastre….
O iubire veșnică se întinde undeva intre 5 și 10 ani – dacă ești cu adevărat norocos!
Insa de cele mai multe ori e mult mai efemera!