15/15

Mijloc de ianuarie. Pustiu …. 

Pe ici pe colo, cad fulgi de nea. În vestul cel mai vestic, doar lipsa ta cade abundent peste sufletul căprui. 

Tu ești bine, Soare?! M-am gândit de atâtea ori… se întâmplă vreodată să fie iarnă în Rai??? Ar fi păcat să nu fie! Mi-amintesc că era anotimpul ce ți se mula perfect peste inima ta argintie. Ha! Uite! Mai știi omul ăla de zăpadă prăpădit răăăăău din lipsa omătului? Și ăla avea inima argintie! Avea și ditamai zâmbetul…. și doi cărbuni prin care ne privea.  Îți semăna atât de bine!  

Anul ăsta e cu dublă… Ai observat? Carmensita zice că și nouă ne lipsești cam tot așa. Adică dublu. Eu zic că ar fi mișto, totusi,  dacă am putea să o înjumătațim. Lipsa.  S-ar dubla starea ta de bine, în felul ăsta? Tare mi-ar plăcea…

Da! Azi, îmi lipsești jumate cât îmi lipseai de obicei! Nu pentru că nu te-aș mai iubi, ci dimpotrivă. Vreau ca lumea aia pe care sunt convinsă că ți-ai desenat-o aproximativ perfectă, să poată fi așa! Perfectă.  Bănuiesc că smiorcăielile noastre te cam împiedicau. Și oricum, Raiul e chiar deasupra capului meu. Asta înseamnă că ne ești mereu aproape… nu-i așa? 

Te-aș îmbrățișa câta… și ți-aș șopti că mi-e bine, dar tu știi deja asta! 

Te iubesc, Soare! Te voi iubi mereu! 

Anunțuri

My little Rhea

„Muzica răscolește toate sentimentele, și ca și după o furtuna, sufletul liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil” – Vasile Conta

Buburuzul meu mi -a spus astăzi, imediat după ce și-a terminat studiul cam asa:  Știi mami? Nu-mi pasa ca ceilalți cântă mai bine, sunt bucuroasa ca și eu pot sa o fac din ce în ce mai bine! Asta înseamnă ca voi fi cea mai buna, cândva! Asa-i mami?!

Asa sa te ajute Dumnezeu! ❤

Duminica binecuvântată, dragilor! Va îmbrățișăm cu mare drag pe toți, fără excepție! Amândouă!

Rai

” Se spune că raiul e comuniunea cu toți, iar iadul e neputința de a mai iubi. Iubirea înseamnă să dăruiești atunci când esti epuizat, când nu mai ai nici o forță. Nu există scuză să nu dăruiești. Să te dăruiești atunci când nu mai poți, te apropie cu adevărat de celălalt și-l face și pe celălalt să se deschidă, să dăruiască la rândul lui.

În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Si atunci, ca în Evanghelie, nimicul se transformă, și pâinea și peștii ajung tuturor.” – Parintele Pantelimon

Sunt Evă…

image

E posibil ca astăzi sa nu te iubesc la fel ca maine…și asta pentru ca maine, te voi iubi, cu siguranță, mai mult decât azi….

… mi-atârna-n ochi un strigat mut,
Clipesc rar si printre gene te zăresc precum o umbra!

Iti plimbi pașii, levitand intre doua bătăi de ceas…

Te vad cum te cufunzi timid in moalele unui gând și cum iți ridici sprânceana in semn de bun rămas…

Iti plâng necuvantul in doua lacrimi,
Si ma topesc de dorul unei speranțe ce si-a împărțit  zborul in cele patru zări…

Ma dor nesarutaritale tale,
Ma dor necuvintele tale,
Ma dor …. visele făcute scrum… nemurirea și veacul promis!

Am pierdut anotimpul uitării,
Si-acum zac in bratele unui „te iubesc” etern!

Nu mi-e frig…
Nu mi-e bine!

Desenez posibilități nule și ma complac într-o mare de idei păcătoase.

Cred in promisiuni deșarte și-mi joc Raiul pe-o secunda de nebunie… in doi!

Sunt Evă…
Vreau un nimic, riscând totul…

Acum

image

Imi vine uneori sa-mi furisez fiinta in casuta covrig a melcului…

Sa intru acolo pe-ascuns si sa inchid oblonul privirilor ce ma dezbraca de speranta! Da! Sa pun lacat glasului ce ma acuza de nestiinta, de  nepricepere, de dezinteres, de rea vointa si apoi sa-mi proptesc gandul pe fruntea neteda a zilei!
Sau a noptii!
Cu siguranta mi-as odihni pe canapeaua nadejdii toate crezurile si-as respira cu pofta pana in fundul plamanului, bucuria de-a putea fi ceea ce sunt dincolo de trup si minte.

Cateodata imi vine sa uit tot!
Sa-mi spal fruntea de incruntarile vietii si sa aplic masca iertarii de jur imprejurul ochilor….
Sa cuprind intr-o sarutare toata splendoarea unui veac si sa tresar din atipeala abia in asfintit, cand satula de nesomn sa ma strecor in afara lui „nu pot”… daruind soarelui sansa de a-mi topi din ghetarul ce-mi tine pieptul prizonier de-atata timp….

Si ma gandesc, ce-ar fi daca acest „cateodata” ar fi acum.
Sa imi aduc fricile pe marginea prapastiei ce-mi desparte credinta de necredinta si sa le rostogolesc domol, pana in fundul Iadului….
Fara pic de regret, sa-mi parasesc dezamagirile in frunzisul prafuit al lui „ieri” si sa ridic fruntea, cuprinzand cu toata dorinta pruncului, Cerul cu toate promisiunile lui.
Sa imi abandonez secundele in carca Timpului nemasurat, si sa ma infrupt din mierea necunoscutului….

Acum…

Poti?

SoulMates-large

Chiar şi întâlnirile întâmplătoare sunt rezultatul karmei… Lucrurile din viaţă sunt predestinate de vieţile noastre anterioare. Fiindcă nici în cele mai neînsemnate evenimente nu există coincidenţe.

Întâlnește-ma cu tine!

Dincolo de spațiu și timp,
Dincolo de neputință,
Dincolo de Rai și Iad….

Întâlnește-ma cu tine!

La granița dintre bine și rău,
La granița dintre noi și ei,
La granița dintre Acum și Maine!