Spovedanie (9)

Un abracadabra nerostit mi-a răpit simțurile. Un fel de scamatorie … Și iată, sunt acum săracă lipită pământului. Nu (mai) simt nimic. Nici că ti-e dor, nici că ți-e drag, nici că te gândești la mine.

M-ai zidit pe ascuns, printre cuvintele tale. Mă ții captivă la rădăcina unui castan înflorit peste noapte … Mă sufoci! Abia dacă mai pot zări Cerul dincolo de grămada de sentimente aruncate alandala peste mine.

Zici că nimic nu mă mai poate atinge!?

(O minciună gogonată) …

Sunt atinsă până în măduva oaselor. De fiecare gând al tău. De fiecare clipă în care taci. De fiecare dată când te cuprinde foarte binele.

Dezgroapa-mă și lasă-mi Lumina. Mi-a fost teamă de întuneric de când mă știu …

Anunțuri

Inima mea … Tată,

17527_607287352629890_490870844_n

(Fă-o să fie bună)

Scutură-i cămara de toată răutatea, ura, invidia, nemulțumirea, teama ce-a prins rădăcini întortocheate în ea.

Șterge-i ferestrele bine …

Nu lăsa nicio urmă de tristețe împăienjenită-n timp …

Nu lăsa picătură din praful deznadejdii …

(Fă-o curată și frumoasă, Doamne)

Dacă poți … și știu că Tu ești atotputernic , culege-i plânsul ghem apoi împletește-i cu el bucuria de-a iubi!

Fă-o să inspire cu nesaț din parfumul credinței și … neapărat lasă-i speranța!

………………………………………

Vindecă-mi inima Doamne,

(Fă-o să fie bună)

O inimă bună, va fi în afara primejdiei mereu …