Invitație

Te provoc să-mi porți penele vreme de 24 de ore. O zi. Una singură. Te-ai bătut cu pumnul în piept că poți, că știi mai bine, nu-i aşa?

Haide. Încearcă…

Dezbracă-ți principiile, crezurile, trăirile, lecțiile învățate, zâmbetele, bucuriile, tristețile. Stai gol în fața oglinzii. Gol sufletește. 

Închide ochii. Nu trişa… Fă-ți curaj și-apoi îmbracă straiele unei vieți noi. A mea. 

(O critici convins că nu sunt deloc priceput să o port.) 

Sunt pregătit să învăț. Arată-mi cum se face. 

Te invit să fii eu. Dar fii cu totul, rogu-te. Nu păstra de la tine nimic. 

Umple-ți inima cu toate sentimentele mele. Vezi că pe canapea, în colțul din stânga, am vărsat mai alaltăieri câteva lacrimi. Ia-le si pe alea. Nu le uita. Toate lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul vremii, sunt creionate în tabelul cu fluturi de pe marginea ferestrei. Citește-le și pe alea. Cu multă rabdare. Dacă vei simți că-ți stă în loc întreagă ființa, nu te înspăimânta. Vei supraviețui cu succes. Am făcut-o și eu, o vei face și tu. In cazul in care, pe ici le colo, vei avea impresia că îți atârnă Cerul pe umeri, ridică privirea înspre soare. El mi-a dat puterea să-mi regăsesc verticalitatea, o vei recunoaște și tu.

Pune-ți apoi toate speranțele ciobite in buzunarul zilei și ieși în mulțime. Da. Aia care te privește câş. Îți amintești?! Te amestecai printre ei până mai ieri. De ce să te temi tocmai de ei? Privește-i în ochi. Asculta-le cuvintele. Îneacă-ți lacrimile în cazul în care ți se va părea ca ți se face o nedreptate. Și mergi. Drept nainte. 

De ce să nu poți?! Haide! Erai convins că se poate atunci când mă impiedicasem … 

Arată-mi cum se face! 

Aaaa … și încă ceva! Fii atent că s-ar putea ca în timpul nopții să nu mai vrei să privești steaua polară … Să nu cumva să-ti pierzi privirea printre lacrimi! Insist! Deocamdată steaua aia îmi stă piatră de temelie viselor… Mulțumesc.

De ce tremuri? Și cum să nu fie simplu? Nu așa părea din pozitia în care te aflai? Haide! Arată-mi cum se face…

Te provoc! Știu că poți!

Sunday evening

„Sufletul tău este acea parte din tine care a existat înainte sa te fi născut și va continua sa existe după ce vei muri. Este nemuritor. Ești un spirit puternic, creativ, plin de compasiune și dragoste care a intrat la școala pamântească pentru a învața și a face daruri. Personalitatea este un instrument al sufletului tău.”
Gary Zukav

       In clipa asta, nu vreau nimic. Nu vreau să fiu nici puternică, nu vreau să fiu nici capabilă. Nu vreau să fiu nici aplaudată, nici îmbrățișată, cu atât mai puțin pupată … Nu simt nevoia să demonstrez nimănui, nici că pot, nici că știu… Nu caut nici respect, nici demnitate, cu atât mai puțin sa învăț vreo lecție.

În clipa asta, vreau liniște … căldura obrazului tău, lipit de-al meu … și muzica asta. Atât!

Happy new year!!!

Ne-am trezit parcurgând – iată – și ultima zi a acestui 2016. Și îl parcurgem în viteză, obosiți, trebăluind prin bucătărie.

( Nu de alta, dar musai 2017 să ne prindă cu burțile ticărite – pardon – mesele îmbelșugate.)

Nu prea avem timp de nimic. Nu retrospective, nu gustări fugare din prea plinul amintirilor frumoase, nu regrete, nu vise… 

Abia dacă avem timp de mestecat ciorbe, întins aluaturi, turnat în pahare vinul …

Suntem „prinși” cu treabā! Da? 2017, n-are decât să viseze! Cu siguranță va da peste noi, gata obosiți! Gata plictisiți! Gata … bosumflati! 😜

Fără dubiu, îi va pieri și lui cheful de noi, când în prag de miez de noapte, va privi încurcat, oameni frânți, echipați care mai de care, zgribuliţi, ciocnind pahare pline cu sampanie, abia mormăind prin ploaia de îmbrățișări, un traditional „La multi ani, 2017!” 

Io, habar m-am cum mă va prinde nou venitul! 😜 Dar, vă urez încă de pe acum, un 2017 blând ! Unul, plin de entuziasm, care să vă târâie și pe voi după el! Să fie încăpățânat și să nu renunțe niciodată în a crede în voi! Să vină așadar  inspre voi, cu brațele pline de surprize frumoase! 

Nu uitati: 


La mulți ani fericiți și sănătoși, dragilor! 🎇🎈🎆

Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți! Fără excepție! 

Un adevăr simplu … și pur!

b6970be71b624afaa44190a6060e390c

Putem regreta aproape orice. Și chiar o facem.

De-a lungul vieții, punem sub semnul regretului mii de gesturi, fraze … cuvinte, priviri …

Ne îngrămădim ca idioții, printre zidurile ce ne sufocă esența, ajungând în final să respiram pe bucăți, pătrățele de viață.

Ne desenăm limite cam peste tot. Nouă înșine.

Ne putem însă cenzura în vreun fel, sentimentele?

Nu. Asupra lor nu avem nicio putere.

În fața sentimentelor rămânem dezarmați. Învinși. Neputincioși.

Pentru că ele există, nu datorită ori din cauză că … ele exista …și atât!