Uneori, apropierea ta ma lasă fără aer…îmi pierd vocea și toate lucrurile pe care vreau sa le spun nu mai pot fi spuse. Apoi, în tăcere, pot doar sa sper ca ochii mei vor vorbi în locul inimii.” – Robert Sexton

Te-as intoarce pe dos, lume!

image

Să fii înţeles, să fii strâns la piept, să fii sărutat, când ai cel mai mult nevoie….e însăşi minunea existenţei umane….

Ah, cum te-as întoarce cu susul în jos, lume!
Cum ți-as încalci eu ție toate cărările…
Cum ți-as rătăci vestul în poalele sudului și cum ți-as trimite nordul în căutarea bunătății umane…
Cum răsăritului i-as dezgoli o raza și-as așeza-o fix în dreptul inimii,
Poate asa, ființele tale ar simți mai înainte de a judeca!

Ah, cum te-as întoarce pe dos, lume!
Cu zilele și nopțile tale,
Cu ploi înghețate și după-amiezi secate de vise!
Cu speranțe făcute praf pe asfaltul din fata blocului,
Cu lacrimi ce scobesc șanțuri de durere,
Cu inimi ce bat în retragere și doruri sugrumate în amurg!

Ah, ce te-as întoarce cu susul în jos lume!
Ti-as scutura și ultima secunda de judecata și te-as lăsa goala în văzul tuturor!
( Ai îmbrăcat zdrențele vremii și nu-ți vin tocmai bine… )

Ah, cum ți-as spăla privirea de păcate, lume!
Cum ți-as zgâria cu unghia pana în fudul ființei, chinul „defectelor” umane…
Sa simți secundele ce-au vindecat rana deschisa pana în cămara cu vise…
Cum ți-as scormoni amprentele și cum ți-as interzice sa mai lași vreo urma pe tapetul din mijlocul unei trăiri sufletești!

Ah, cum ți-as închide gura, lume!
Cu vorbele tale pline de subânțeles,
Cu șoaptele tale mincinoase,
Cu ale tale promisiuni topite în arșița desertului.

Te-as desființa, lume, atât de puțin te iubesc!
Te-as fuma într-o doară și apoi te-as reinventa!
Mai plina de culoare, mai calda, mai dornica sa simți și mai „fidela” promisiunilor pe care le faci!

Ma rușinez cu tine asa, lume!
Ah, cum te-as desființa, atât de puțin te iubesc!

Binecuvantari

10981607_1623378604551811_7015817637122437757_n

„Omul a şoptit:
– Doamne, vorbeşte-mi!
Si o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit.
Aşa că omul a strigat:
– Doamne, vorbeşte-mi!
Si bubuitul tunetului a răsunat de la o margine a cerului la cealaltă, dar omul nu a ascultat.
Omul a privit în jurul său si a spus:
– Dumnezeule, dă-mi voie să Te văd!
Si o stea a strălucit scânteietoare, dar omul nu a observat-o.
Şi omul a strigat:
– Doamne, arată-mi o minune!
Şi o viaţă s-a născut, dar omul nu i-a dat importanţă.
Aşa că omul a strigat în disperare:
– Doamne, atinge-mă ca să ştiu că eşti aici!
Şi Dumnezeu s-a aplecat şi l-a atins pe om. Însă omul a dat cu mâna, alungând fluturele, şi şi-a văzut mai departe de drum.
………………………………………………………………………….
„Nu lăsa să-ţi scape vreo binecuvântare, numai fiindcă nu o primeşti in felul in care o aştepţi!”