Gramatica vieții

„Trăiți la diateza activă, nu pasivă. Gândiți-vă mai mult la ce faceți voi să se întâmple decât la ce vi se intamplă. Trăiți la modul indicativ, nu la modul subjonctiv. Tratați lucrurile așa cum sunt, nu cum ar putea să fie. Trăiți la timpul prezent, înfruntând îndatoririle fără regret pentru trecut sau îngrijorare pentru viitor. Trăiți la persoana întâi, criticați-vă în loc să-i învinuiți pe alții. Trăiți la numărul singular, interesâdu-vă mai mult de aprobarea venită din partea conștiinței voastre decât de aplauzele mulțimii. Iar dacă vreți un verb de conjugat, cel mai bine e să luați verbul a iubi.Osho (Increderea)

Reclame

Drawing history

drawinghands

Suntem … asemeni Creatorului nostru.

Artiști desăvârșiţi.

(Creatori de speranță.)

Ne desenăm istoria – propria noastră istorie –  aproape inconștienţi, gesticuland … vorbind, luând decizii, ascultând, dansând, țipând, călătorind, ciupind din timpul celorlalți, descoperind, cercetând, visând …

Îl modelam pe cel ce suntem, îmbratisând, purtând dorul, iubind, plângând, tăcând …

Fiecare secundă, lasă în urmă ei o dâră din noi înșine …

Lasă oglindit în timp, parte din sufletul nostru …

Și nu pot să nu mă întreb … Cel ce mă va descoperi, într-un viitor îndepărtat, ce va gândi el despre mine? Îi vor plăcea culorile mele? Muzica mea? Dar visele? Plânsul meu? Se va simți copleșit de toată nebunia speranțelor înghesuite, unele peste altele, în buzunarul peticit al vietii mele? Va înțelege oare, dorinta mea aprigă de-a fi, de-a ști, de-a curpinde lumea în dosul palmei și de-a alerga, cu tot cu ea făcută ghem, până la capătul lumii?

Va fi capabil să-mi pună în ordine toate zilele?

(Puțin probabil, având în vedere haosul în care imi desfășor de-o bună bucată de vreme, viață …)

Totuși …

Trag nădejde că va găsi – atât răbdarea cât și priceperea – de-a putea descoperi … dincolo de el … nerăbdarea mea de-a fi! 🙂

Cine sunt?!

fe813abf5ce4c5ad2b628ac0e9472bec.jpg

… sunt Eva mileniului trei. Creația lui Dumnezeu.

Sunt carne, sânge, oase … și suflet.

Preocuparea mea principală, mi-e inima. Inimă pe care o umplu necontenit cu ceva … orice …

( adun, culeg, împart )

Mi-am transformat sufletul în cel mai mare muzeu de sentimente.  Acolo, am clădit în timp, totul. Așteptările, visele, durerile, lacrimile … trădările, împlinirile … iubirile.

Un amestec omogen … de trăiri intense. Asta sunt!

… Cel ce mi-a dat forma și viața … a fost cuminte și mi-a dat câte puțin din toate. Mi-a dat putere, slăbiciune, frumusețe, curaj, teamă, zâmbete, lacrimi, dorințe, renunțări … Dincolo de ele, mi l-a dăruit pe acest „POȚI” …

(… și pot! Orice!)

Pot să accept timpul și trecerea lui …  trupul meu angajat într-o continuă schimbare, ridurile, kilogramele în plus, oboseala … dezamăgirea, deznădejdea, Cerul lipsit de stele… Lumina și Curcubeul … zâmbetul, fericirea, nerăbdarea …veșnicia și Cerul ce-mi stă brodat deasupra vieții …

 

Sunt Evă!  …. Eva mileniului trei. Vie și puternică!

De jur împrejurul meu, totul are culoare … parfum … viață!

Fiecare clipa are un înțeles profund și un rost aparte!

 

Sunt Eva …Tu … cine ești?! 

Imi esti minune!

image

“Nu spun că a fost un noroc că te-am cunoscut. Spun numai că a fost o minune.” – Nichita Stănescu –

… si-mi cazi pe crestet, imi curgi pe tample, te strecori in jos pe umeri si-mi ajungi pana in suflet…
Imi speli meticulos dezamagirile, imi culegi de pe jos iubirile, lipesti ca prin magie visele facute tandari si imi aduci fiinta in palma ta ca un intreg…
Imi picuri roua si-mi zvanti cat colo indoiala!
Imi tremuri ganduri vii si-mi potolesti racoarea iernii, topindu-mi in spirala un derdelus destul de indraznet cat sa-mi castige zborul.

… imi amesteci lacrima cu mireasma ploii si-mi colorezi pieptul in flori de mai…
Imi esti minune!
Imi esti putere!
Imi esti prezent!
(… sper sa imi devi eternitate!)

… mai târziu!

10169443_1589317281291277_1287603693760553790_n

Ne-am obișnuit sa ne amânăm de azi pe mâine ….viata!
Acum nu! Dar… mai târziu, voi trai cu adevărat! Dupa ce trece iarna, dupa ce revine el….
Dupa ce-mi achit rata la casa…
Dupa ce strângem cureaua sa cumpărăm o mașină….
Dupa ce se reîntoarce ea…
Nu acum….. mâine!
Luna viitoare!
In toamna!
Dupa Sărbători!
Anul viitor!


Din păcate… amânăm prea mult momentul în care sa începem sa trăim!
Si încetam la un moment dat sa mai trăim, netrăind nici măcar o clipa!
══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════

Cioburi

544322_430725913678549_421512999_n

Au existat cioburi la un moment dat?
Nici o problema!
Toti – la un moment sau altul – am spart cate ceva.
Am dat dracului o relație care mergea ( prea bine ) ….și ce?! …. ar fi fost prea frumos sa rămână asa, nu?
Normal! Am muncit din greu și am stricat-o!
O slujba ce ne aducea bani și ne asigura un trai decent…

( dădurăm cu ea de pământ cat ai zice peste, fiindcă ni se urcase orgoliul pana la nivelul cel mai superior al nostru și era evident ca dădeam pe dinafara)
Chiar avusesem un suflet – unul numai al nostru! – și ce-am făcut cu el? L-am vândut! Banului!
Si-acum?
Plângem?
Dar oare cui?
Sufletului? Il rugam sa revină? Unde ?
Intr-o ruina?

( dar ea aparține unui trecut și-acum sufletul trăiește prezentul!

La ce i-ar mai fi de folos?!)

Trecutul rămâne acolo! Intr-o veșnicie ce nu e a noastră și nu va fi niciodată!
Au existat cioburi?
Nu le căra cu tine!
Te vor răni in fiecare zi! Si la un moment dat nu vei mai putea continua!

Exista cioburi de care poți sa scapi dacă le așezi in mana lui Dumnezeu.

( de ce sa n-o faci?!)
Exista cioburi pe care le poți repara dacă ierți din inima!

( sa fie oare atât de greu încât sa nu izbutim pana la urma?! – n -as crede! )
Si exista cioburi, pe care cu toată iubirea – nu le mai poți repara!
Pe astea, trebuie sa le lași!
( din păcate revenim la ele mereu … exact ca valurile pline de nisip și rămășite de scoici, revin mereu la mal cautând ceva … și întotdeauna când se întorc sunt mai pline de ura! Mai pornite ca niciodată!)

Haideți împreună sa trăim prezentul!
E singurul ce ne aparține cu adevarat!
Ziua de azi! Atât!
De ce sa nu o petrecem in bucurie?

Cu sufletul lângă inima noastră, cu zâmbetul pe fata plina de soare și tălpile pline de praf!
De ce nu?!