Ruga(minte)

545ceb0d036aff90937cc5ab95e9b09c

Dezbracă-ți toate învelișurile și stai goala în fata mea. Vreau sa-mi plimb privirea prin toate colțurile ființei tale.

N-ai înțeles … nu vreau un trup gol ci un suflet transparent. Exact! Pe el dezbracă-l. Si lasă-l gol în fata mea … Azi, mi -ar plăcea tare mult sa-i admir culorile.

(Ah… aproape ca uitasem. Vezi ca pe lângă îmbrățișarea nelipsita, pe care ți-am lăsat-o pe marginea pernei azi dimineață, am așezat încrederea. In noi. Ai găsit-o? Învelește-ți pieptul cu ea. E tot ce vreau sa porți în seara asta.)

Are mult verde – zici tu

Foarte bine. Vreau sa ma inunde cu totul. A fost și va rămâne mereu, culoarea mea preferata.

Haide … acum de ce tremuri? Dezbracă-l … Voi săruta fiecare suspin al lui, fiecare speranță făcută scrum, fiecare dorință făcută praf, fiecare vis pierdut în negura vremii…

Închide ochii. Abandonează-ți prezentul în bratele mele. Știi? … Daca pana acum îmi plăcea sa ii ascult ticăitul ei nebun cu urechea lipita de pieptul tău, acum as vrea sa ii simt zbaterea … Așadar, permite-mi sa iți ating cu vârful buzelor, inima. Vreau sa înțeleg azi, fiecare (ne)cuvânt al ei, fiecare șoaptă rămasă gând, fiecare bob de îndoială, fiecare suspin și fiecare fior al ei.

Dezbracă-l de orice neputință. De ce sa-ti fie teama?! … Las- o sa alunece încet pe podea. Mulțumesc.

Acum închide ochii … și fii a mea. A mea cu totul!

Reclame

Arici (pogonici)

Știi? … te înșeli amarnic!

M-ai întâlnit pe mine.

Iar eu sunt extrem de fericita sa te am.

Si sunt extrem de mulțumită … de tine.

Cu tine. De noi.  

Dincolo de acest adevăr, împotriva căruia n-ai avea cum sa i te împotrivești, posibil sa troneze o neputință pe care n-am învățat încă sa o anulez.

Va trebui sa ma ierți pentru asta … și-apoi sa ma iubești din nou.

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

Impaca-mi amintirile cu tine!

image

O bucata mica de creta și-o jumătate de metru de-asfalt … Mi-as desena … o lume întreagă … o lume doar a mea!

De-o vreme buna, a început sa ma doară raftul unde am așezat atât de meticulos amintirile…
Cand și când, le amesteca, le rostogolește, împrăștie praful de pe ele…
De câteva ori, a reușit chiar de mi-a oprit suflarea!
Mi-asa de dor …. de mine!
De clipele făcute teancuri pentru totdeauna!
De cuvintele ce-au înviat de-atâtea ori în mine…

Mi-ai tatuat un „poți” cândva…în dreptul inimii, mai știi?!
Îmi amintesc privirea și cuvintele abia șoptite…

„Sa nu renunti niciodată, viata va continua și după …”

Clipele și-au derulat mersul firesc, asa cum ai intuit… dar fără mine!
Mi-am înecat toate pornirile, mi-am sufocat toate-îndrăznelile și-am amorțit … mai bine de-un deceniu!

S-a întâmplat un miracol, n-as putea sa-ți explic…
Sau poate doar a sosit momentul sa ma trezesc din hibernare, cine mai știe?!
Dar … am deschis „ochii” … si-acum sunt treaza!

Privește-mi dorul, sufla peste el …
Acum nu mai doare…
Dar sufla și împacă-mi amintirile cu tine!
Strangele ghem! Încălzește-le cu-n strop de soare…

Trebuie sa poti, iubitule!

image

„Iubirea este singurul observator astronomic,
de unde se poate vedea doar un punct cardinal: dăruirea!”

Îmbrățișează-mi dăruirea, iubitule și șterge-mi frica din priviri!
Accepta-ma cu totul și nu-mi scotoci desaga apuselor iubiri! E plina de cioburi și griji împietrite intre coastele Evei…
Are frânturi de vise ce ți-ar putea zgâria retina, te previn!

Îmbrățișează-mi dăruirea, iubitule și spală-mi praful de pe gene!
Poți?
M-ai ajuta sa-ți deslușesc în orizonturi, bucuria!
Tremurul vocii când îmi promiți eternitatea!
Steaua polara și strălucirea unui paradis albastru…

Îmbrățișează-mi dăruirea, iubitule și scutura-mi bratul stâng de-atâta nepricepere!
Culege-mi curajul de pe ultimul raft al îndrăznelii și decorează-mi inima cu fluturi!
Fa-i sa-mi zboare un gând sau doua… apoi desenează-i în culori vii direct în mijlocul aortic al iubirii.
Poți?

Încearcă iubitule!
Mi-am abandonat încrederea – promisiunilor tale!
Nu-mi dezamăgi crezul în tine nici dăruirea zgomotoasa impregnata în pielea cuplului ce-l formam!

Îmbrățișează-ma cu totul, iubitule!
Împachetează-mi trecutul ce nu ne privește și expediază-l în colivia zburătoarelor cu penaj multicolor!
Obliga-le cumva sa-l zboare dincolo de orizonturi!

Tapetează-mi apoi prezentul cu clipe în doi!
Noi doi!
Poți, iubitule!
Trebuie sa poți!