Tu ce mai faci, Soare?

Știi? … Oamenii n-au învățat încă, tot ce m-ai învățat tu… Ei încă se tem, încă iau hotărâri în turma … Inca ucid vise, încă strivesc sub călcai fericiri … Lumea-mi miroase a pustiu și-a pădure și-a ploaie …

(Da. M-am prăbușit ieri sub greutatea unor litere scrise anapoda)

Si ce dacă? M-am străduit sa nu cad … Dar vezi? Mi-a alunecat un gând pana dincolo de iad și apoi mi-a cedat sufletul subit … Nu e vina mea.

Tu ce mai faci, Soare?

Ma poți vedea?! Nu plâng, de ce ma cerți?! …. Așează-ma lângă tine. Vorbește-mi. Îmi lipsește blândețea din glasul tău …Haide … Strânge-ma-n brate …

(Daca ma gâdili după ureche, cu un pupic de-al tău, promit sa zâmbesc.)

Ma dor toate visele, ma ustura viata-n piept … Poți sa simți? Mda …. Nu-mi place deloc fără tine. Niciodată nu mi-a plăcut. Niciodată nu-mi va plăcea!

Uneori

image

… uneori iți vine să te rătăceşti printre razele soarelui şi să nu mai vrei să găseşti „drumul” ce te-ar putea scoate de-acolo.

… şi uneori iți vine mai uşor să-i vorbeşti lui Dumnezeu decât să le vorbeşti oamenilor.

… uneori iți vine să vrei să respiri doar prin intermediul curcubeului şi să vrei să bei doar picurii de ploaie….

… uneori ai putea … dar nu vrei!
… alteori ai vrea … dar nu poti!

Duminica binecuvântată, dragilor!

Vreme bună, vreme rea …

Girl_In_Rain_Wallpaper_04.jpg

O lacrimă îmi poartă la subraț, curcubeul.
Nu ştiu ce anotimp m-a apucat!
Cert e că s-au instalat clopotele furtunii …
Mi-e frig in suflet, mi-e dor in gand…
Răstorn pătura de zahăr învechit şi curg …
Mă scurg în mii de lacrimi reci ….
E cod portocaliu de vânt puternic.
Tun şi fulger!
Tremur … o bună bucată de padure,
Oftez … o bună bucată de timp,
Si-mi cânt … o bună bucată de suflet!

Nu-mi cade însă nicio frunză! … nici vorbă de toamnă!

Poveste de iubire

20100801-breathing-space-red-flower-butterfly-600x411

S-au împrietenit într-o clipită!

Ea plină de căldură, de lumină şi de soare

El, plin de roşu aprins,

Sângerând de dorul ei jucăuş !

O iubire interzisă s-a înfiripat îndată!

Totuşi ….

Lumea din care veni ea,

Era mult prea îndepărtată…

De lumea unde vieţuia bujorul …

Curcubeul ce i-a servit ei drept

Mijloc de transport,

S-a ascuns în spatele oglinzii clare…

S-a pitit în urma picurilor de ploaie,

S-a grăbit să fugă de acel lucru…

….Interzis!

Dar ea si el …

S-au îndrăgostit!

De oglinda ce le făcu să le sclipească roua,

De lumina ce le-a deschis acest vis …

S-au îndrăgostit până şi de…Curcubeu!

Şi zburdau !

Plini de hohot, alergau prin iarba primitoare şi

Dansau fericiţi acompaniaţi de vântul veşnic tânăr!

O zi de primăvară perfectă !

Imi esti minune!

image

“Nu spun că a fost un noroc că te-am cunoscut. Spun numai că a fost o minune.” – Nichita Stănescu –

… si-mi cazi pe crestet, imi curgi pe tample, te strecori in jos pe umeri si-mi ajungi pana in suflet…
Imi speli meticulos dezamagirile, imi culegi de pe jos iubirile, lipesti ca prin magie visele facute tandari si imi aduci fiinta in palma ta ca un intreg…
Imi picuri roua si-mi zvanti cat colo indoiala!
Imi tremuri ganduri vii si-mi potolesti racoarea iernii, topindu-mi in spirala un derdelus destul de indraznet cat sa-mi castige zborul.

… imi amesteci lacrima cu mireasma ploii si-mi colorezi pieptul in flori de mai…
Imi esti minune!
Imi esti putere!
Imi esti prezent!
(… sper sa imi devi eternitate!)

A sosit timpul …

balerina-studio-foto02

Imi duhnesc gandurile de prea multa suparare …..

Imi plang peretii scorojiti sub greutatea panzei de paianjen! Si ma gandesc sa-mi reconditionez camarutele inimii cumva! Timpul si-a pus amprenta atat de bine, incat acum imi par dezgolite desi … ele inca isi imbraca matasea zdrentuita! Rosie ca focul – candva – acum palida si trista, ici si colo stropi de ploi, atarnati a jale si nimic in rest!

Un pustiu etern cam peste tot!

Imi ajung zgarieturile si zic ca-s suficiente – zilele ciobite – sa termin si cu ele! Le-as putea inlocui la fel de bine cu momente menite sa-mi netezeasca sufletul putin!

Drept urmare, iti spun Adio tristete!

A sosit timpul sa ne luam ramas bun!

Du-te fara sa-ti intorci privirea! Promit sa fac la fel!

Ma gandesc sa-mi scutur apoi amintirile …. sa cada tot ce-i lipsit de mireasma si sa ramana doar flori ce stiu sa infloreasca-n mine iar si iar …

Mi-ai stat incatusat, strivit in spatele zavoarelor prea multa vreme, suflete! Te sfatuiesc sa ierti si te invit sa-ti lasi privirea sa -si scalde bucuria in soare! Daca vrei – si daca simti ca n-ai uitat inca pasii – danseaza-ti fericirea descult! 

Imi trimit in vacanta nemultumirile si-mi fac timp pentru mine! Mai mult timp pentru ceea ce-mi place! Mai mult ragaz pentru ceea ce-mi hraneste simtirea!

Imi trimit in vacanta fricile si-mi deschid in larg ferestra indraznelii – sa intre cat mai mult curaj! Curajul de-a nu ma opri niciodata din entuziasmul ce ma tine inalt! Si brav!

Imi trimit in vacanta necredinta si-mi ridic privirea sper Cer! De-acolo stiu ca pot sa-mi culeg speranta si multumirea unei vieti primite -n dar!

Ne luam ramas bun, mofturi de copil fraier!

Ne luam ramas bun, suparari din orice fleac!

Ne luam adio, tristete!

Mi-am croit catifeaua unei zile perfecte!

Afara de iubire si speranta, nu-i loc de nimic altceva!

Iubeste-ma viata! Iti apartin!

bafb6f840c8c475a463a1d17eaf0ceb6

M-ai crescut la umbra tulpinii tale!

Nu știu cat de frumoasa m-ai vrut tu, dar uite, ma încăpățânez sa cresc! Ma înalt pe zi ce trece! Imi păstrez privirea înspre înaltul Cerului și urc, in fiecare secunda ….. sau poate uneori, staționez! O fac – și te asigur ca asa e – strict cat sa-mi culeg curajul, pe care uneori îl răstorn in frunzișul clipelor! Ai răbdare cu mine!

Dar nu tu ai fost cea care, m-ai culcat de-atâtea ori la pământ, chipurile – sa învăț mai apoi sa ma înalt?!

M-ai vârat in viețile oamenilor tocmai sa-nvat sa ma cunosc, și împreuna, unii cu alții sa ne cunoaște ca un întreg!

M-ai plimbat cale lunga … uneori m-ai rătăcit la răscruci, dar ai făcut-o sa-mi dai prilej sa-mi regăsesc calea iar și iar!

Cu siguranță nu sunt omul pe care ti-l dorești! Dar vezi?! Ti-am dat voie sa ma înveți sa iubesc! Cu toate astea, iubesc imperfect, încâlcit și cu multe lacrimi!

Crezi ca nu te vad, cum ma încerci cu vorbele tale?! Cum ma privești curioasa, lăsându-ma sa ma descurc de una singura intre punct si virgula!? Ai pretenția sa rămân sincera și plapanada ca un copil, apoi te trezești sa-mi reproșezi ca nu știu sa fiu un bun părinte! Te joci cu mine! Ma învârti, ma răsucești…. tragi de mine, apoi îmi modelezi inima sa simtă cum vrei! Sa simtă ca nu știe și-apoi sa-ti caute răspunsurile pe care le ascunzi ca o hoața de vise!

Crezi ca nu simt cum ma  colinzi prin suflet cu zapezi?

Crezi ca nu vreau sa-ti culeg toți stropii pe care-i plângi? As vrea! Dar vezi?! Mi-ai dat doar doua mâini! Pot sa culeg cat sa-ti formez un buchețel …. pot chiar sa-l cuprind apoi in bratele mele, sa-i dau din parfumul mirării mele si sa-l transform,  lipit de pieptul meu, in nori lăptoși sa-ti colorez înapoi Cerul!

As putea sa-ti fiu ape și as putea încerca sa-ti fiu munți! Dar te previn!

Accept sa-mi studiezi fiecare gest, dar nu-ti permit sa-mi modelezi mișcarea!

Accept sa-mi observi dansul, dar nu-ti accept nici muzica nici pașii!

Accept sa-mi uzi pământul cu roua, dar înflorirea, culoarea și parfumul, il aleg de una singura!

Nu știu cat de frumoasa ma vrei tu …. dar uite! Sunt vlăstar crescut sub umbra ta!

Iubește-ma viata! Iti aparțin!