Rhea nu-i perfecta…

image

De fapt, nici pe departe!

In primul rand, Rhea nu iubește pe toată lumea! Nu iubește tot ce mișca-n lumea asta și uneori chiar nu iubește deloc! Pe nimeni! Nici un pic!
Il iubește in schimb pe Dumnezeu. Dintotdeauna! Si o va face mereu! Pentru totdeauna!

Rhea e mofturoasa. Strâmbă din nas in fata multor situații …
Ba nu-i place ciorba de burta, ba ea nu servește preparate din peste, ba pe ea nimeni nu o comanda…
Cand spune NU, asa rămâne iar POATE iese cu totul din ecuație. Prea de puține ori s-a răzgândit după ce a dat un verdict, regretând hotărârea luata. Totuși, s-a întâmplat și asa ceva! Evident!
Deci, pe lângă faptul ca e mofturoasa, e și foarte încăpățânata. Extrem de încăpățânata!

Rhea nu pupa fundul nimănui. Niciodata. Stie ca e o procedura uzuala și mai știe ca majoritatea amicilor ei practica acest obicei cu o ușurința demna de cartea recordului, dar ei ii se pune un nod in gat numai când se gândește ca ar putea face asa ceva!
Adica, și ea pupa, dar o face atunci când o îndeamnă inima și nu când o anumita situație impune acest lucru!
Mai bine moare și asa ceva, nu!
Datorita „nebunieide-a se pune de-a curmezișul și de-a carai împotriva legilor nescrise, Rhea se încadrează cu succes in rândul inadaptaților!
( Iese din rand și strica bunul mers al lucrurilor! )
Mare tupeu!

Nu îmbracă haine „la moda”.
Nu merge pe tocuri.
Nu plimba in lesa pe nimeni.
Nu primește flori! Dar le admira! Ba chiar se întinde pe jos, adulmecând mireasma lalelelor, dar refuza sa smulgă flori, și chiar duce o lupta adevărată cu cei ce fac asta!
Asadar, prietenii ei știu ca Rhea iubește florile dar nu primește in vaza nici o floare!
Primește in schimb ciocolata!
Motiv pentru care, nu se poate lauda cu o silueta de zâna.

Tipa când ceva o calcă pe nervi și uneori trântește ușa in nas! In nasul altora! Lipsa de bun simt, zic!

Judeca cu înverșunare abandonul, de orice natura ar fi el.
E repezita in a trage concluzii și -apoi cu greu o mai scoți la capăt cu ea!
Greșește, recunoaște, plânge, dar aproape niciodată nu-și cere iertare!
Ditamai orgoliu! Fara doar și poate!

Rhea e o imperfecta perfecta!
E bogata in cuvinte dar foarte zgârcită in a le dărui celorlalți!
Păstrează un secret cu multa pasiune dar prefera sa-și spună propriile ascunzișuri ale inimii doar Creatorului ei. Foarte rar, împarte tristeți ori bucurii cu ceilalți! Serveste complimente strict celor mai speciali oameni din viata ei, in rest, mai in gluma, mai in serios, ataca!

Nu poate fii icoana nimănui! Nu vrea acest lucru in ruptul capului!
Nu poate fi înger, nu poate fi demon!

Ii pare sorry, dar mai mult nu știe! Mai mult nu vrea!
Mai mult nu poate!

Reclame

Cioburi

544322_430725913678549_421512999_n

Au existat cioburi la un moment dat?
Nici o problema!
Toti – la un moment sau altul – am spart cate ceva.
Am dat dracului o relație care mergea ( prea bine ) ….și ce?! …. ar fi fost prea frumos sa rămână asa, nu?
Normal! Am muncit din greu și am stricat-o!
O slujba ce ne aducea bani și ne asigura un trai decent…

( dădurăm cu ea de pământ cat ai zice peste, fiindcă ni se urcase orgoliul pana la nivelul cel mai superior al nostru și era evident ca dădeam pe dinafara)
Chiar avusesem un suflet – unul numai al nostru! – și ce-am făcut cu el? L-am vândut! Banului!
Si-acum?
Plângem?
Dar oare cui?
Sufletului? Il rugam sa revină? Unde ?
Intr-o ruina?

( dar ea aparține unui trecut și-acum sufletul trăiește prezentul!

La ce i-ar mai fi de folos?!)

Trecutul rămâne acolo! Intr-o veșnicie ce nu e a noastră și nu va fi niciodată!
Au existat cioburi?
Nu le căra cu tine!
Te vor răni in fiecare zi! Si la un moment dat nu vei mai putea continua!

Exista cioburi de care poți sa scapi dacă le așezi in mana lui Dumnezeu.

( de ce sa n-o faci?!)
Exista cioburi pe care le poți repara dacă ierți din inima!

( sa fie oare atât de greu încât sa nu izbutim pana la urma?! – n -as crede! )
Si exista cioburi, pe care cu toată iubirea – nu le mai poți repara!
Pe astea, trebuie sa le lași!
( din păcate revenim la ele mereu … exact ca valurile pline de nisip și rămășite de scoici, revin mereu la mal cautând ceva … și întotdeauna când se întorc sunt mai pline de ura! Mai pornite ca niciodată!)

Haideți împreună sa trăim prezentul!
E singurul ce ne aparține cu adevarat!
Ziua de azi! Atât!
De ce sa nu o petrecem in bucurie?

Cu sufletul lângă inima noastră, cu zâmbetul pe fata plina de soare și tălpile pline de praf!
De ce nu?!