Spovedanie (10)

„Deodată uiți, uiți că nu vrei ceva de la lume și nu ai așteptări de la ea, iar asta te tulbură, te tensionează teribil. Emoțiile tale devin dureroase, apăsătoare, ca niște pietre de moară. Parcă depinzi de toată lumea, parcă nimeni și nimic nu e în ordinea firească a existenței, te simți renegat, respins, nedorit, singur, nespus de singur, simți că durerea te sfâșie, poate, și nu ai nici o poartă de ieșire. O, asta-i tensiunea așteptărilor orientate greșit! E tensiunea care-ți spune să încetezi să aștepți de afară, dar să-ți amintești ce vrei tu. Lasă-i pe ceilalți să-și facă lumea lor. Unul ți se împotrivește, altul te detestă, altul te ignoră, unul te lovește, altul te invidiază, altul e gelos pe tine: lasă-i pe toți să simtă ce pot ei să simtă, să facă ce pot ei să facă, dă-le voie să existe, să fie. Existența e un loc larg, încape lumea întreagă în ea. Dacă ei nu te lasă pe tine, dă-le voie: s-ar putea ca ei, intuitiv, să te conducă spre lumină, spre destinul tău, spre rostul tău. Pentru ca tu să crești în interior, acolo unde contează ce faci, ce ești și cum simți, pentru ca tu să trăiești sentimentul iubirii și al bucuriei Sinelui tău, e nevoie să te detașezi de așteptări. Să mergi pe calea ta e nevoie ca uneori să apară obstacole. Nu te încrâncena, nu te întrista, nu privi spre ușile ferecate, nu sta prea mult timp acolo unde nu ești primit, nu ești dorit, nu ești invitat. Amintește-ți ce ți-a spus Isus: ștergeți picioarele de praf când pleci din casa în care nu ești bine primit. Nici măcar praful acelei case să nu fie pe tălpile tale și asta pentru că ospitalitatea și bunăvoința sunt legile cheie ale existenței.

Nu toate drumurile sunt închise: existența are o mie de poteci secrete. Caută cu inima, cu mintea, caută cu visele, cu imaginația, cu toată ființa ta. În spațiul subtil, în spațiul energetic al existenței, există mii și mii de căi: nu e doar aceea blocată, nu e doar aceea pe care ești oprit. Emoțiile tale negative nu-ți sunt de folos: ele sunt adevăratul tău obstacol, din pricina lor nu vezi frumusețea și fantasticul căii tale. Renunță să te împotrivești, să-i reziști vieții: curgi pe unde-i spațiul liber pentru ca tu să te simți liber și minunat, cum ești deja! Nu căuta aprobare din afară: dacă vine, vine: dacă nu vine, nu vine. Nu căuta să-ți spună alții cine ești tu.

Vrei să-ți spună altcineva că ești bun? Vrei să-ți confirme altcineva că ești talentat? Vrei ca altcineva să creadă că ești special? Vrei să știe cu precizie un alt om cine ești ești? Cât ești de frumos în mintea ta, în inima mea, cât de măreață e ființa ta? Cum se poate să știe un alt om adevărul despre tine? Cum se poate ca tu însuți să știi adevărul despre tine de vreme ce crezi că altcineva îl știe? Tu ești singurul care se simte pe sine în mod real, tu ești acela ce se cunoaște pe sine în mod real, tu știi cum sunt gândurile tale, cât de frumos e sufletul tău, tu știi sigur cum și cine ești. Atunci, cum se face că aștepți să știe altcineva, să spună altcineva, să te iubească altcineva, să te înțeleagă altcineva? Înțelege-te singur pe tine, du-te în interiorul tău, fii cinstit sută la sută, privește-te ca într-o oglindă uriașă și fii cel ce ești. Fii tu, ai curajul să fii, ai curajul să te vezi cinstit și lasă-i pe ceilalți să te vadă cum pot ei. Unii te vor iubi, alții te vor urî, unii te vor vedea deștept, frumos și bun, iar alții dimpotrivă: vor crede că nu e nimic de capul tău. Aceste lucruri se întâmplă pentru că trăim pe diferite nivele de conștiință, pentru că nivelul de conștiință determină percepția, iar aceasta înseamnă că lumea lăuntrică ia forma conștiinței în care se mișcă ființa. Din pricina aceasta contează în mod real cine ești tu. Contează să fii sigur pe tine. Contează să te cunoști și, dacă nu te placi, dacă te vezi slab sau fără putere, corectează-te. Dacă nu ești destul de frumos și știi aceasta, nu te mai poate supăra percepția celui ce te vede urât. Dacă nu ești destul de iubitor, nu te mai poate deziluziona cineva care-ți spune că nu iubești. Acceptă-te cum ești sau schimbă-te dacă te vrei să fii diferit. Dar nu mai aștepta să te perceapă alții cum ai vrea să fii, căci din pricina aceasta suferi, iar emoțiile de suferință te țin legat de dorințe, de lumea pe care o chemi – în mod absurd – să te vadă cum ai vrea tu să fii. Privește-te pe tine cu toată claritatea și schimbă ce nu-ți place, apoi lasă lumea să vadă ce-o putea ea să vadă. Tu ești tu: tu ești victorios și puternic doar atunci când știi sută la sută cine și ce ești, ce poți și ce nu poți, ce simți și ce trăiești în interiorul tău. Fără să știi cine ești tu, lumea are putere asupra ta. Lumea îți crează o imagine a ta, dar e o imagine precum castelul de nisip. Azi e înalt și frumos, mâine se dărâmă. Când îi împlinești dorințele lumii, ea te iubește. Când nu mai poți să faci un lucru sau altul pentru ea, lumea te părăsește, te ignoră, stă deoparte, se orientează acolo unde are ceva de câștigat.

Nu-ți lăsa viața pe mâinile lumii: fii tu, află cine ești și stai drept, orice ar fi. Fii liniștit cu tine și în tine: dincolo de lumea care vine și pleacă, dincolo de lumea care apare și dispare, e un câmp al iubirii, e o putere vie, luminoasă, care te cunoaște și te iubește cum ești. Ai nevoie doar să te ridici pe vârfuri, să insiști puțin, să iubești și să te iubești pentru ca brațele nevăzute ale acestei iubiri să te cuprindă, să te învăluie și să te ducă…în adevăr. În adevărul acesta, totul e numai iubire. În adevărul acesta, tu ești o ființă spectaculoasă, minunată, iubită și frumoasă. Caut-o pe aceasta, pe ființa aceasta pe care îngerii și Dumnezeu însuși o îmbrățișează permanent. Tu trebuie doar să devii conștient de aceasta!”  Maria Timuc

Am parcurs acest text cu sufletul la gura și inima făcuta ghem….

Vezi cât e de ciudata mintea omului? Face click din cel mai neînsemnat amănunt și -ți readuce din urma discuții, gesturi, mirosuri, emoții, priviri … Toate intacte. Când te aștepți mai puțin!

(Mi-am reamintit – de pilda – nebunia ce năvălea peste noi, ori de câte ori ma apucau pe mine întrebările. Si mi -am reamintit  cuvintele tale ce venea înspre mine, aproape identic de fiecare data când ma apucau dandanalele)

„Ești singura în măsură sa-ți judeci faptele!”

„Crezi ca va știi cineva – altcineva – sa simtă cu inima ta asa cum le simți tu pe toate?”

„Crezi ca vor putea vreodată sa plângă și sa rada în locul tău?”

” … Niciodată, Soare… „

Vei rămâne etern –  pentru mine – cea mai de calitate ființă ce mi-a traversat vreodată Cerul. Mulțumesc …

(Ne)cuvinte (3)

„Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”

(Antoine de Saint Exupery)

Ai putea?!…

08d6bc9bc24a6dbc9854fe6702fce7a9

  ….sa cârpești tot ce ne desparte!? (Blând, cu multa răbdare? …)

Aduna laolaltă toți oamenii, toți munții, toate apele …
Zdrobește apoi sub călcai, toate barierele de ni s-au pus împotrivă și desenează-ți o cale pana la mine …

Știu! Ai putea împleti o bluza! Una, pe care sa mi-o dai mie!

(O vreau albastra, senina și neapărat sa miroase a tine!)

Nu uita sa-i faci doua brate dragi, un umăr cald și-o inima! (Albastra și ea!)

O înveți, te rog … sa ma îmbrățișeze strâns, asa ca tine?!

Freedom

c5b5844f739c5b75c91fd2c7519ec7ee

„Cea mai mare frică din lume este frica de părerea celorlalți.
Iar în clipa în care nu-ți mai este frică de turmă, nu mai ești oaie, ești leu. Un răcnet puternic se aude în inima ta, răcnetul libertății…
Când un om atinge o stare de liniște absolută, el răcnește ca un leu. Știe pentru prima dată ce este libertatea, pentru că acum nu-i mai e frică de părerea nimănui.
Nu contează ce spun oamenii. N-are nicio importanță dacă te numesc sfânt sau păcătos; singurul în măsură să te judece e Dumnezeu. Iar prin «Dumnezeu» nu se înțelege o persoană, ci întregul univers”. – Osho

Descatuseaza-ti mintea, inima si sufletul din lantul nemilos al ….lumii.

Lasa-te dominat, strict de Lumina din tine si …. bucura-te.

Zdrozeste-ti cu calcaiul, limitele … si fii!

Fii TU dincolo de orice, dincolo de oricine.

Fii liber, om frumos … oriunde te-ai afla! 🙂

Un drum înainte

Am privit întotdeauna – viața – ca pe un drum. Un drum înainte, firește …

Unul cu multe curbe spectaculoase. Pietruit cu speranță. Stropit cu raze în culorile curcubeului.

Unul cu foarte mulți pași. Si multă poveste.

Povestea mea. Povestea ta. Povestea lor. Povestea noastră.

Un puzzle ce pare nesfârșit.

Cu temperaturi extreme … și vânt puternic. Cu ape repezi și valuri dulci de lapte.

Cu munți înalți … și cer albastru!

Cu drum de țara și câmpii întinse de maci …

Cu piese multe, în general, în culorile sufletului.

Cu zâmbete și lacrimi, cu prieteni ce-ți țin mâna în mâna lor.

Cu oameni – îngeri, meniți să-ți deseneze aripi de fluture pe tâmplă. ( Și zborul. )

Cu brațe dragi ce ne cuprind nu doar trupul …dar mai ales inima.

 

Întotdeauna am privit viața – un miracol. O cale … ce duce mereu înainte …

Un drum, în care … murim și renaștem, constant.

( Un amestec de mireasmă și vise. )

Am privit întotdeauna, viata … ca pe un drum. Un drum înainte, firește … 

Premoniție

 

thinking-of-you-picture
Am eu așa o presimțire … că fericirea mea are doi ochi blânzi pe care abia aștept să îi revăd! 

Șoapte

( Miroase -a pământ, a toamna pustie, a frunze lipite de fundul unui ocean ce minte )

Asculta-ma! Fa-o pentru mine! Izbește-mi fruntea de Steaua Polara și …

… reda -mi privirea pădurii, zborul înalt, zarea albastra!

Pierde-mi apoi … secunda, rătăcește-mi cuvântul … desenează-mi în suflet liniștea unui Rai pierdut!

Închide ochii!  In spatele genei, o lume nou-nouță ne-așteaptă!

( Ia-ma mana și hai  sa pășim împreună )

Miroase-a verde crud …simți?! … miroase-a lumina!

Ti-e ochiul albastru, mi-e inima vesel copil!

 

Haide! Fa-o pentru mine!

Șterge greșeala dintre noi, micșorează distanta …

Ascunde-mi veacul sub pasul toamnei și fii lângă mine!