15/15

Mijloc de ianuarie. Pustiu …. 

Pe ici pe colo, cad fulgi de nea. În vestul cel mai vestic, doar lipsa ta cade abundent peste sufletul căprui. 

Tu ești bine, Soare?! M-am gândit de atâtea ori… se întâmplă vreodată să fie iarnă în Rai??? Ar fi păcat să nu fie! Mi-amintesc că era anotimpul ce ți se mula perfect peste inima ta argintie. Ha! Uite! Mai știi omul ăla de zăpadă prăpădit răăăăău din lipsa omătului? Și ăla avea inima argintie! Avea și ditamai zâmbetul…. și doi cărbuni prin care ne privea.  Îți semăna atât de bine!  

Anul ăsta e cu dublă… Ai observat? Carmensita zice că și nouă ne lipsești cam tot așa. Adică dublu. Eu zic că ar fi mișto, totusi,  dacă am putea să o înjumătațim. Lipsa.  S-ar dubla starea ta de bine, în felul ăsta? Tare mi-ar plăcea…

Da! Azi, îmi lipsești jumate cât îmi lipseai de obicei! Nu pentru că nu te-aș mai iubi, ci dimpotrivă. Vreau ca lumea aia pe care sunt convinsă că ți-ai desenat-o aproximativ perfectă, să poată fi așa! Perfectă.  Bănuiesc că smiorcăielile noastre te cam împiedicau. Și oricum, Raiul e chiar deasupra capului meu. Asta înseamnă că ne ești mereu aproape… nu-i așa? 

Te-aș îmbrățișa câta… și ți-aș șopti că mi-e bine, dar tu știi deja asta! 

Te iubesc, Soare! Te voi iubi mereu! 

Anunțuri

Dancing together

Știu. Sunt multe lucruri pe care tu nu le faci. Nu pentru că te-ar încerca vreo neputință ci pentru că ești cu sufletul ticărit de idei preconcepute. Da… n-am nici cea mai mică intenție să te fac să renunți la ele. Îți aparțin. Păstrează-le. Dar astăzi vei dansa. M-auzi?! Vei dansa cu mine!

Haide … faci o excepție, nu-i așa? Mulțumesc.

Te văd deja zâmbind cu inima fâstâcită nevoie-mare. Dar n-ai motiv să-ți pierzi aerul tocmai acum! Ia-mă de mână în schimb. Nu-ți dezlipi privirea de zâmbetul meu.  Daca vei lasa muzica sa-ți ghideze pasul, ne vom descurca de minune. Ai sa vezi!

Spovedanie (16)

„Alege o amintire cu noi. Știu. Au fost prea multe să alegi doar una, dar eu insist. Depoziteaz-o in cel mai la îndemână colț al inimii și mergi mai departe. Vreau să te văd fericită. Și dacă totuși, vor veni clipe în care vei simți că nu ești așa, găsești rapid amintirea asta cu noi. Dacă ești deșteaptă, alegi una plină de veselie. Ai prins ideea?! Ea te va binedispune, eins, zwei, drei!”

Știi ce s-a întâmplat apoi? … Ai murit! Da. Tu ai murit iar eu am rămas să scotocesc după amintirea aia. Știuuuu. Era vorba să o depozitez la îndemână. Nu mi-a ieșit. Adică, nu mi-a reușit niciodată selecția aia!!! Așa că, în loc să o pastrez pe cea mai mișto, le-am păstrat pe toate.

Uite, vezi? Neputința mea de-a alege, m-a făcut să zâmbesc acum. Deci tot e bine! Și știi? Chiar dacă au trecut ani de-atunci, încă simt mirosul hainelor tale, încă simt gustul buzelor tale, încă-mi doresc teribil să adorm cu nasul ascuns în pijamaua aia cu dinozaur. Trebuie doar să mă gândesc acolo…

Îți cobori funduleţul ăla drăguț până la mine? Opt minute… Cât să fumăm împreună o țigară. Am un chef nebun să te revăd!

​”…Să nu plângi. Știi că afurisitele alea de lacrimi, trag în jos dupa ele si rimelul. Ești atentă, Soare?! Rimelul e bleacs pe obraji. Și-apoi, întunecă privirea mea căpruie!”

Mda. 

(Nu e ea întunecată oricum?) 

Chiar și-așa, juuuur că n-am să plâng.  Tu vino …