Tu ce mai faci, Soare?

Știi? … Oamenii n-au învățat încă, tot ce m-ai învățat tu… Ei încă se tem, încă iau hotărâri în turma … Inca ucid vise, încă strivesc sub călcai fericiri … Lumea-mi miroase a pustiu și-a pădure și-a ploaie …

(Da. M-am prăbușit ieri sub greutatea unor litere scrise anapoda)

Si ce dacă? M-am străduit sa nu cad … Dar vezi? Mi-a alunecat un gând pana dincolo de iad și apoi mi-a cedat sufletul subit … Nu e vina mea.

Tu ce mai faci, Soare?

Ma poți vedea?! Nu plâng, de ce ma cerți?! …. Așează-ma lângă tine. Vorbește-mi. Îmi lipsește blândețea din glasul tău …Haide … Strânge-ma-n brate …

(Daca ma gâdili după ureche, cu un pupic de-al tău, promit sa zâmbesc.)

Ma dor toate visele, ma ustura viata-n piept … Poți sa simți? Mda …. Nu-mi place deloc fără tine. Niciodată nu mi-a plăcut. Niciodată nu-mi va plăcea!

About LOVE (my love)

d162b7120be4ac9ebfdd69b2e2a59f59

Iubirea mea, e un fel de lună mai.

Își plouă lacrimile însoțite de tunete și fulgere, cerul ei nu este mereu albastru, soarele nu este întotdeauna strălucitor iar florile ei nu sunt întotdeauna parfumate.

E plina de certuri, de reproșuri, de așteptări …

Își curge izvorul în valuri repezi și seamănă mai degrabă cu clocotul unui iad înfierbântat de dorințe.

Respira speranțe și este fără niciun dubiu, carnivoră!

E lipsită de garanții și plină ochi de imperfecțiuni și vulnerabilități.

Cu toate acestea, iubirea mea… este atotputernică, transformând brusc o ființă într-un acasă. Un altfel de acasă … Un acasă în care sa îmi pot cuibări sufletul mototolit și înfrigurat.

Nopțile ei sunt multicolore, voluptoase, intense și profunde.

Face salturi spectaculoase de la o stare de spirit la alta, amesteca zâmbete și lacrimi, e tandră și duioasă, repezită, nerăbdătoare și uneori, extrem de caraghioasă.

In aritmetica ei, unu plus unu, fac întotdeauna totul, iar minus, ii anulează dramatic existenta …

Iubirea mea?!

N-a fost, nu este și nu va fi niciodată …. simpla!

Sunday evening

„Sufletul tău este acea parte din tine care a existat înainte sa te fi născut și va continua sa existe după ce vei muri. Este nemuritor. Ești un spirit puternic, creativ, plin de compasiune și dragoste care a intrat la școala pamântească pentru a învața și a face daruri. Personalitatea este un instrument al sufletului tău.”
Gary Zukav

Spovedanie (7)

Mi-a plăcut întotdeauna ca sentimentele – atât ale mele cât și ale altora – să abunde. Indiferent de natura lor. 

Poate pentru că nu-mi plac lucrurile călduțe. Cine știe?!

(Pe mine ori mă dai pe spate cu o înghețată rece și delicioasă de pepene cu ciocolată, ori îmi servești o cafea aburindă.)

Chestiile abia dezmorţite nu mă ating sub nicio formă.

Îmi amintesc că treaba asta te-a iritat foarte tare initial. Abia mai apoi, mi-ai mărturisit că de fapt, chiar ciudăţenia asta a mea, te-a atras înspre noi, cu o putere magnetică.

Și-apoi, îmi amintesc abundenţa sentimentelor și nebunia a tot ce a însemnat, de-a lungul vremii, acest noi … Îmi amintesc cum la un moment dat, am hotarat că roz ne va reprezenta cu mare succes pe mai departe! Și-mi amintesc cum am construit cu el, universul fetelor nebune. 😁

 Îmi amintesc necuvintele noastre și neputința celorlalți de a le descifra vreodată, indiferent de străduință.

Și îmi amintesc privirea aia în care noi două băteam cinciul fără vreo bănuială din partea celorlalți.

„Cine va îndrăzni să vă despartă pe voi, lipicioaselor?”

Îți amintești?

Cu toate astea, nici el și nici nimeni n-a reușit să oprească ceea ce urma să ni se întâmple.

… eclipsă totală de suflet. 

Uite, cântecul ăsta – punte între inimi –  mi te-a readus aproape… 

(Sau doar a izbutit  Soarele să cucerească bolta unui Cer pustiit cu multă vreme în urmă?)

Cine știe … 

Arici (pogonici)

Știi? … te înșeli amarnic!

M-ai întâlnit pe mine.

Iar eu sunt extrem de fericita sa te am.

Si sunt extrem de mulțumită … de tine.

Cu tine. De noi.  

Dincolo de acest adevăr, împotriva căruia n-ai avea cum sa i te împotrivești, posibil sa troneze o neputință pe care n-am învățat încă sa o anulez.

Va trebui sa ma ierți pentru asta … și-apoi sa ma iubești din nou.

Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..

Vezi, încă exista un loc în mine unde amprentele tale încă mai exista, săruturile tale încă persista, iar șoaptele tale încă sunt ecou în mintea mea. Acesta este locul în care o parte din tine va fi întotdeauna o parte din mine.” – Gretchen Kemp