Spovedanie (17)

Cândva, tu și cu steaua polară ați purtat un război lăuntric lung și fără vreo speranță. Tu, nu o puteai suferi pentru că o bănuiai de spionaj, iar ea dezvoltase o pasiune cel puțin ciudată pentru noi. Ori de câte ori ne furişam în spatele copacului bătrân și beteag pentru o doză zdravănă de dulceață a buzelor, făcea ea cumva și apărea de nicăieri, fix deasupra noastră. Își făcea loc printre funze și ramuri și se holba la noi cu ochii mari cât cepele! 

Ia uite, hoaţa! Ne-a găsit! – spuneai de fiecare dată.

Ghici! Îmi imaginez că faci la fel acum. Ți-ai rezervat un loc al tău, undeva în apropierea ei, și te holbezi cu mare interes înspre noi, pământenii. 

Cum e să privești de la înălțimea aia, îmi spui?! Problemele par mai mici sau sunt de fapt inexistente? Dar emoțiile inimilor îndrăgostite? Se văd precum luminile nordului? Și cum se-aud șoaptele? E adevărat că dacă aprind o lumină o poți vedea de pe bolta cerească? Dar gândurile mele bune, cum ajung la tine? Ninse? Plouate? Sub formă de praf stelar?

Hai să-ți spun un secret. Țigările pe care le fumez afară, în inima nopții cu fruntea lipită de bolta cerească, sunt preferatele mele. Aproape că au gustul buzelor tale… Și știi? Uneori îmi vine un gând nebun care mă face să alerg – fie și doar imaginar – în spatele copacului beteag. Vreau să te prind în flagrant, spionând printre ramurile lui golaşe! Inimă nebună!  

Reclame

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

S-a facut senin … in mine!

image

S-a facut senin in mine!

Infinitul albastru imi curge lin, traversand rand pe rand, fiecare celula.
Imi potolesc setea cu o gura mare de aer si-mi stavilesc foamea topind un nor pufos in cerul gurii…

S-a facut dimineata-n mine!

Am pus in cui camasa noptii si-am imbracat rochia-nflorita a primaverii.
Simt pielea adulmecand pe nesimtite lumina zilei…
Vad parul cum danseaza samba,
Si simt indragosteala unei priviri mirate de frumos!

S-a facut lumina-n mine!

S-a topit pana si smoala din gandurile noptii…
Mijlocul zilei!
Si-apoi amurgul…

S-a facut senin in mine!

Cu cer de jur imprejurul iubirii,
Cu stele din loc in loc,
Cu vise in fiecare noapte si visuri mari de-a lungul zilei!

S-a facut senin in mine!

1000 de km distanta

6605853145_6a82aa7d41_b

Tarziu. Noapte in toata regula.

O tigara aprinsa doar asa ca sa faca atmosfera – si eu.

La 4/5 pasi de casa, un caine cu blana portocalie – cearta luna.
( cica nu s-au inteles la partaj )

Pe hol ceata – multa ceata!

( Sau fum?! )

Oricum, important e sentimentul ce se agata de panza de paianjen din coltul din dreapta tavanului. Ar putea foarte bine sa-l teleporteze direct in bratele tale, dar la fel de bine, ar putea ceda sub greutatea mult peste norma si s-ar alege cu siguranta cu vreun membru fracturat si sincer – nu-si dorea acum istorie repetata. Mai bine nu!

Ganduri! … si toate alearga intr-o directie precisa!

Culmea!

Televizorul a ragusit si da prea multe reclame! Detergent cu levantica! He he … lacramioare n-au?

Un dormitor fara prea multe vise.

O casa ca oricare alta.

Aproape goala – a ramas dorul!

Zice ca nu pleaca nici in ruptul capului din coltisorul lui roz!

Mai bine vino tu!

Poveste de iubire

20100801-breathing-space-red-flower-butterfly-600x411

S-au împrietenit într-o clipită!

Ea plină de căldură, de lumină şi de soare

El, plin de roşu aprins,

Sângerând de dorul ei jucăuş !

O iubire interzisă s-a înfiripat îndată!

Totuşi ….

Lumea din care veni ea,

Era mult prea îndepărtată…

De lumea unde vieţuia bujorul …

Curcubeul ce i-a servit ei drept

Mijloc de transport,

S-a ascuns în spatele oglinzii clare…

S-a pitit în urma picurilor de ploaie,

S-a grăbit să fugă de acel lucru…

….Interzis!

Dar ea si el …

S-au îndrăgostit!

De oglinda ce le făcu să le sclipească roua,

De lumina ce le-a deschis acest vis …

S-au îndrăgostit până şi de…Curcubeu!

Şi zburdau !

Plini de hohot, alergau prin iarba primitoare şi

Dansau fericiţi acompaniaţi de vântul veşnic tânăr!

O zi de primăvară perfectă !