Rhea nu-i perfecta…

image

De fapt, nici pe departe!

In primul rand, Rhea nu iubește pe toată lumea! Nu iubește tot ce mișca-n lumea asta și uneori chiar nu iubește deloc! Pe nimeni! Nici un pic!
Il iubește in schimb pe Dumnezeu. Dintotdeauna! Si o va face mereu! Pentru totdeauna!

Rhea e mofturoasa. Strâmbă din nas in fata multor situații …
Ba nu-i place ciorba de burta, ba ea nu servește preparate din peste, ba pe ea nimeni nu o comanda…
Cand spune NU, asa rămâne iar POATE iese cu totul din ecuație. Prea de puține ori s-a răzgândit după ce a dat un verdict, regretând hotărârea luata. Totuși, s-a întâmplat și asa ceva! Evident!
Deci, pe lângă faptul ca e mofturoasa, e și foarte încăpățânata. Extrem de încăpățânata!

Rhea nu pupa fundul nimănui. Niciodata. Stie ca e o procedura uzuala și mai știe ca majoritatea amicilor ei practica acest obicei cu o ușurința demna de cartea recordului, dar ei ii se pune un nod in gat numai când se gândește ca ar putea face asa ceva!
Adica, și ea pupa, dar o face atunci când o îndeamnă inima și nu când o anumita situație impune acest lucru!
Mai bine moare și asa ceva, nu!
Datorita „nebunieide-a se pune de-a curmezișul și de-a carai împotriva legilor nescrise, Rhea se încadrează cu succes in rândul inadaptaților!
( Iese din rand și strica bunul mers al lucrurilor! )
Mare tupeu!

Nu îmbracă haine „la moda”.
Nu merge pe tocuri.
Nu plimba in lesa pe nimeni.
Nu primește flori! Dar le admira! Ba chiar se întinde pe jos, adulmecând mireasma lalelelor, dar refuza sa smulgă flori, și chiar duce o lupta adevărată cu cei ce fac asta!
Asadar, prietenii ei știu ca Rhea iubește florile dar nu primește in vaza nici o floare!
Primește in schimb ciocolata!
Motiv pentru care, nu se poate lauda cu o silueta de zâna.

Tipa când ceva o calcă pe nervi și uneori trântește ușa in nas! In nasul altora! Lipsa de bun simt, zic!

Judeca cu înverșunare abandonul, de orice natura ar fi el.
E repezita in a trage concluzii și -apoi cu greu o mai scoți la capăt cu ea!
Greșește, recunoaște, plânge, dar aproape niciodată nu-și cere iertare!
Ditamai orgoliu! Fara doar și poate!

Rhea e o imperfecta perfecta!
E bogata in cuvinte dar foarte zgârcită in a le dărui celorlalți!
Păstrează un secret cu multa pasiune dar prefera sa-și spună propriile ascunzișuri ale inimii doar Creatorului ei. Foarte rar, împarte tristeți ori bucurii cu ceilalți! Serveste complimente strict celor mai speciali oameni din viata ei, in rest, mai in gluma, mai in serios, ataca!

Nu poate fii icoana nimănui! Nu vrea acest lucru in ruptul capului!
Nu poate fi înger, nu poate fi demon!

Ii pare sorry, dar mai mult nu știe! Mai mult nu vrea!
Mai mult nu poate!

Reclame

Acum

image

Imi vine uneori sa-mi furisez fiinta in casuta covrig a melcului…

Sa intru acolo pe-ascuns si sa inchid oblonul privirilor ce ma dezbraca de speranta! Da! Sa pun lacat glasului ce ma acuza de nestiinta, de  nepricepere, de dezinteres, de rea vointa si apoi sa-mi proptesc gandul pe fruntea neteda a zilei!
Sau a noptii!
Cu siguranta mi-as odihni pe canapeaua nadejdii toate crezurile si-as respira cu pofta pana in fundul plamanului, bucuria de-a putea fi ceea ce sunt dincolo de trup si minte.

Cateodata imi vine sa uit tot!
Sa-mi spal fruntea de incruntarile vietii si sa aplic masca iertarii de jur imprejurul ochilor….
Sa cuprind intr-o sarutare toata splendoarea unui veac si sa tresar din atipeala abia in asfintit, cand satula de nesomn sa ma strecor in afara lui „nu pot”… daruind soarelui sansa de a-mi topi din ghetarul ce-mi tine pieptul prizonier de-atata timp….

Si ma gandesc, ce-ar fi daca acest „cateodata” ar fi acum.
Sa imi aduc fricile pe marginea prapastiei ce-mi desparte credinta de necredinta si sa le rostogolesc domol, pana in fundul Iadului….
Fara pic de regret, sa-mi parasesc dezamagirile in frunzisul prafuit al lui „ieri” si sa ridic fruntea, cuprinzand cu toata dorinta pruncului, Cerul cu toate promisiunile lui.
Sa imi abandonez secundele in carca Timpului nemasurat, si sa ma infrupt din mierea necunoscutului….

Acum…

Mi-e frig de-atâta nepăsare!

alone-sad-girl-sitting-lovesove

Sunt suflete-raci, care se trag necontenit spre întuneric, dând înapoi în viaţă mai degrabă decât înaintând, întrebuinţând experienţa spre a-şi mări diformitatea, înrăutăţindu-se fără încetare şi împregnându-se tot mai mult de o negreaţă crescândă.

 Victor Hugo

 

Oare de ce ?!

Cum se odihnesc arătările astea ce împrăștie plozi cât-colo?!

Spre exemplu ieri. O tipa naște al 8-lea copil. Nu-l vrea. Motivul ? Unul cât se poate de simplu pentru ea :  soțul a fost la închisoare.  Ce era sa facă?! Sa stea singura pana se întoarce el?! Nu. Si-a găsit altul. Un altul care i-a tras și un copil, ca deh … sămânța e buna, nu? 9 luni – toate bune și frumoase. Pana când – soțul – eliberat pentru buna purtare – revine în căminul conjugal. Nu vrea copilul. Nu e al lui. Pe ea o vrea doar cu o condiție. Sa lase copilul la stat. Asa e corect. Si nemernica accepta! Cu zâmbetul pe buze.

Un alt exemplu: căsnicie perfecta. Doua fetite – 3 ani și 4 ani. La un moment dat, apare încă o sarcina. Fie. Naste gemeni. Fetita și băiețel. Bucurie mare! Dar nu vor sa ducă acasă decât fetita. Motivul ?! Nu și-au dorit niciodată băiat! Asa ca …. trei fetite – mai mult decât perfect! Băiatul a rămas în grija statului.

Alt exemplu: țigancă. A zecea sarcina. Fetita. 3500 de grame – sănătoasă tun. Replica mamei imediat după expulzare – arunca-o ! Nu vreau sa o vad! Am destui acasă! Pe asta n-o mai vreau. Arunc-o la gunoi! Si a plecat acasă – fără copil.

Si as putea sa continui probabil toata ziua asa. Cu femei ce n-au nici o treaba când vine vorba de lăsat plodul în grija statului. Noah și?! Nu va muri de foame. Se va găsi careva sa-l ia casa. Daca nu – statul oricum îl îngrijește pana la 18 ani.

Dupa aia – Dumnezeu cu mila!

Oare de  ce?!

Sunt mii de femei, sunt zeci de mii de familii ce își doresc un copil, și totuși … nu-l pot avea!

 

Sunt furioasa pe toate jigodiile ce-și lasă copiii de izbeliște!