Întrebare … întrebătoare! (5)

c264b7f97dbe1d430b5218e1702122c3.jpg

… Si dacă singura lecție pe care ne chinuim să o învățăm, de mii de ani … e ascultarea?! Abandonarea noastră ca entități, în brațele Universului?

Am fost, nu-i așa, izgoniți din Rai, pentru neascultare! Pentru încercarea noastră de-a prinde frâul vieții si de a stăpâni prin forțele proprii, lumea.

…privind mai de departe, viață noastră chiar asa pare ….o lecție …

Păi nu?! Ia priviți …

Când suntem mici, învățăm să ascultăm de părinți. Apoi … creștem, în perioada grădiniței, învățăm să ascultăm de educatori, apoi, mai departe, ascultăm de învățători, de profesori, de mama soacră, de soț/soție, de șeful de la muncă, de preotul parohiei, de primar … de președinte.

Revolta să fie principala cauză a călătoriei noastre nesfârșite pe meleagurile Terrei?!

Asta facem, nu-i așa?

Ne atacăm in fața legilor, fie ele scrise ori nescrise, facem botic si strâmbăm din nas, refuzând să ascultăm.

Ne facem de cap… dând, evident, cu capul…

Colecționăm vânătăi sufletești, ne smiorcăim, ne ridicăm împotriva firii!

Încâlcim destine și rătăcim în labirinturi gri, incapabili să mai zărim ceva dincolo de veșnica nemulțumire din dotare.

Până când și până unde?! – Iată formula magică a neascultării!

Cine poate ști?!

Eventual, schimbând macazul amărui și acceptând fără câr si mâr, mersul firesc al lucrurilor?

Pare greu …

(Până îndrăznim să ne abandonăm Universului)

Altfel, e floare la ureche! 😛

Reclame