Acasă la Nabab – Castel Cantacuzino – Bușteni

Castelul a fost finalizat în 1911, purtând semnătura lui Grigore Cerchez, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul.

Anunțuri

Spectacolul naturii

„Muntele este marea catedrală a pământului, cu portale de stânci, mozaicuri de nori, coruri de pârâie, altare de zăpadă, cupole etern scanteind de stele.” – J. Ruskin

Munții Bucegi – Cota 1400 – Sinaia (arhivă personală)

Sunt om. Sunt femeie.

Handmade-font-b-famous-b-font-font-b-ballerina-b-font-canvas-font-b-painting-b

Sunt om.
Sunt femeie.
Prin natura mea, sunt o strangareata de mare clasa! Colecționez aproape orice. De la învelișul de ciocolata pana la bonul fiscal de la buticul din colt.
Păstrez la loc de cinste cuvinte, gesturi, promisiuni, zâmbete ….
Strang la piept marea, sărut aerul proaspăt, îmbrățișez pădurea!
Podul e ticarit cu de toate.
Rareori arunc ceva. Totuși … când o fac, o fac cam pentru totdeauna.
Si-atunci, scotocesc peste tot!
Prin buzunare, prin geanta, prin viata …
Răstorn podul cu susul in jos și …. nu ma opresc pana când aerul nu devine respirabil …
Sterg de praf raftul amintirilor și arunc la cos toate durerile pe care le-am păstrat cu o încăpățânare demna de orice mirare.
Arunc dezamăgirile, așteptările, promisiunile expirate…
Renunț la relații trase de par, la iubiri false, la oameni….

Sunt om. Sunt femeie.
Colecționez toate nimicurile lumii – toate nebuniile – toate lacrimile – toate dezamăgirile.
Pana într-o zi… când rostogolesc geanta și las sa cada țăndări pe asfalt întreg trecutul! Cu oamenii lui … cu speranțele lui deșarte …

O fac rar … dar o fac pentru totdeauna.

Apoi … mi-așez capul in palma și plâng! Imi spăl curajul într-o baie sărata și ma înec într-un somn ce-mi vine mănușă epuizării fizice, psihice, mentala!
Sunt om. Sunt femeie!

Furtuna

rain_storm_by_horrormove

Dupa furtunile sufletului, ca și după ale naturii, cresc flori ce le credeam uscate.

Picurii de ploaie se zbat în căderea lor,

Plâng norii!

Cerul s-a transformat in cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

…. și acum aleargă!

Se ascunde! Se teme!

Vântul înfuriat, loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul.

Răscoleşte munţii,

Împrăştie marea!

 

Ochiul etern, clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

Şi totul s-a liniştit!