Minți, vântule!

Iarnă. O zi abătută și extrem de sărăcăcioasă. N-are lumină nici cât să-ți aprinzi un dor, darămite să te ridice cu privirea spre bolta unui Cer pustiit. Un vânt destul de afurisit, încearcă inutil să-mi vorbească despre oameni. Nu-l ascult. În opinia lui – omul – rămâne cea mai gingașă ființă. Da… Nu-i neg plăcerile. Și totuși, îmi păstrez dreptul de-a crede și de-a simți diferit. Omul … o fi fost el cândva demult și gingaș și bun și drept și plin de toate alea, acum însă îmi pare sărac lipit pământului. Sărac și inconștient de starea în care își sugrumă zilele, puțin câte puțin.

Cică iubește. Și-l cred. Numai că mi se pare că o face prea puțin faptic si mult prea mult, verbal. Când uneori i se întâmplă totuși să iubească faptic, sufocă prin posesivitate dusă până la extrem. A uitat cu desăvârșire să iubească necondiționat și liber de orice pretenție. Încorsetează și ultima fărâmă de liberate a celuilalt și ucide astfel frumusețea iubirii, așa cum a fost creată ea.

Așadar, minți vântule! Omul nu e gingaş și nici bun. Omul este bolnav. Răpus de-un egoism tragic. Îngenuncheat de-o dragoste înțeleasă greșit. Sufocat el însuși de toate condiționările fabricate meticulos în cămăruţele propriului său suflet.

Privește-l mai atent, rogu-te. Observă-l în toată splendoarea lui. Zace aproape inconștient într-o mlaștină de sentimente gri. Dacă te iei după ticăitul aritmic din mijlocul pieptului, ai zice că e viu. Totuși, îmi pare uneori aproape mort. Stii ce crede el, vântule? Îți spun eu. Crede că iubirea e un miracol. Da. Și știi ce mai crede? Că miracolele nu se petrec decât din Paști în Crăciun. A căzut în ridicol visând zborul dar uitând complet cât de plumburii îi sunt secundele.

Omul e grav bolnav, vântule! Oprește-te din a-mi mai spune minciuni…

Reclame

Viața ca un miracol

„Dumnezeirea înseamnă să simţi viaţa ca un dans, ca un cântec, să o accepţi în toată complexitatea ei, fără nici o judecată – să o iubeşti pentru ceea ce este.” – Osho

Spovedanie (5)

Încrederea mea (în tine), a încercat să-și pună capăt zilelor, mai alaltăieri.

(N-aș fi bănuit-o capabilă de un asemenea gest)

Și totuși … i-am prins încheietura mâinii exact în secunda în care se pregătea să-și arunce în gol toate speranțele!

(Se dezbrăcase de cuvinte și privea căprui, de pe marginea zării, un Cer făcut țăndări.)

Mai târziu, mi-a mărturisit că îi fusese amputat dosul palmei, pe viu! N-a rezistat durerii și-a vrut să evadeze  … într-o altă eră. Un suspin s-a lăsat pradă amintirii tale și-a rezultat … nebunia. 

(Tot răul înspre bine zic!)

Îmbrățișarea mea (sau a ta?!), îi stă zid acum, împiedicând o eventuală prăbușire …

Îi este cald și o văd dormindu-și visul, cuminte. Fără suspin, fără regret, cu o mică doză de nerăbdare, e adevărat, dar cuminte …

Se află, miraculos, în afara oricărui pericol!

A mea. A ta. A noastră.

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

Viața, așa cum e ea. O pătratică de ciocolată cu mentă.

Viața, o plimbare desculț prin pietrișul izvorului rece. Viața, un hohot de plâns. Viața, un munte și-o mare. Viața, o luptă de supraviețuire. Viața, un joc cu mingea pe maidan. Viața, un curcubeu. Viața, un cântec. Viața, un dor. Viața, un câmp multicolor.Viața, o liniște apăsătoare. Viața, o felie de tort cu ciocolată. Viața, un carusel. Viața, un dans. Viața, o drumeție. Viața, o clipa de speranță. Viața, o carte. Viața, un film. Viața, o toamnă. Viața, un surâs. Viața, o sumă a clipelor. Viața, o iubire. Viața, o dezamăgire. Viața, cu bune și mai puțin bune. Viața, un zbor.

Viața, așa cum e ea. Un miracol!

Cine sunt?!

fe813abf5ce4c5ad2b628ac0e9472bec.jpg

… sunt Eva mileniului trei. Creația lui Dumnezeu.

Sunt carne, sânge, oase … și suflet.

Preocuparea mea principală, mi-e inima. Inimă pe care o umplu necontenit cu ceva … orice …

( adun, culeg, împart )

Mi-am transformat sufletul în cel mai mare muzeu de sentimente.  Acolo, am clădit în timp, totul. Așteptările, visele, durerile, lacrimile … trădările, împlinirile … iubirile.

Un amestec omogen … de trăiri intense. Asta sunt!

… Cel ce mi-a dat forma și viața … a fost cuminte și mi-a dat câte puțin din toate. Mi-a dat putere, slăbiciune, frumusețe, curaj, teamă, zâmbete, lacrimi, dorințe, renunțări … Dincolo de ele, mi l-a dăruit pe acest „POȚI” …

(… și pot! Orice!)

Pot să accept timpul și trecerea lui …  trupul meu angajat într-o continuă schimbare, ridurile, kilogramele în plus, oboseala … dezamăgirea, deznădejdea, Cerul lipsit de stele… Lumina și Curcubeul … zâmbetul, fericirea, nerăbdarea …veșnicia și Cerul ce-mi stă brodat deasupra vieții …

 

Sunt Evă!  …. Eva mileniului trei. Vie și puternică!

De jur împrejurul meu, totul are culoare … parfum … viață!

Fiecare clipa are un înțeles profund și un rost aparte!

 

Sunt Eva …Tu … cine ești?! 

Întâlnește-ți Creatorul in fiecare zi. 

Universul nu te pedepsește si nici nu te binecuvântează. Universul răspunde la vibrația atitudinii pe care o emiți.

Întâlnește-ți Creatorul în fiecare zi. Fii conștient de acest privilegiu. Fă-o simplu. Îmbrățișand. Dăruind. Contemplând Lumina sădită cu drag, în fiecare suflet. 

Vorbește-i apoi …. simplu. Cu blândețe. 

Ascultă-l. Cu răbdare. 

Întâlnește-l pe Dumnezeu în fiecare zi. Prin ceilalți. Fii cu si pentru ei! Cu fiecare în parte. 

Fii conștient de acest privilegiu. 

Ordinary Miracle

Ne-am obișnuit sa consideram miracol – doar fenomenul extraordinar – spre exemplu, mersul pe apa, înmulțirea pâinii, a vinului, vindecările trupești inexplicabile …

Totuși, consider ca îl trăim zilnic, fără măcar sa fim conștienți de el.

Personal cred ca in orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se aproprie de Dumnezeu.

Si mai cred ca Dumnezeu a înfăptuit miracol prin înviere şi a dăruit oamenilor iubirea şi iertarea pentru a înfăptui ei înşişi miracole!

Fiecare zi pe care o trăim, este un miracol.

Cerul albastru, muntele, marea, mireasma florilor, rodul copacilor, lumina din ochii unui copil … proprii noștri ochi….

O mamă singură care are două slujbe şi îşi face timp să îşi ducă fiul la antrenament, ăsta e un miracol. Un adolescent care spune „Nu” drogurilor şi „Da” educaţiei, ăsta e un miracol!

Viaţa e plină de surprize pe care le descoperim în funcţie de evoluţia personală.

Putem descoperi numai întâmplări nefavorabile, neplăcute, primejdioase atunci când nu ştim cum să scăpăm de răutăţi, când suntem la începutul evoluţiei şi nu conştientizăm că orice întâmplare cu un aspect aparent negativ este o lecţie sau o resursă benefică evoluţiei personale.

Atunci când tot ceea ce ni se întâmplă pare a fi spre binele nostru, deja simţim ca trăim într-o altă realitate în care totul e o surpriză, o binefacere. Nu-i asa?

Tu cum vezi lucrurile şi întâmplările din viaţa ta? Dar oamenii, ei cum sunt?