Dezechilibru? Strict interzis!

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

(… totul trebuie măsurat.)

De la zborul fluturilor din dreptul inimii, până la cel mai neînsemnat fir de praf.

De la cel mai dulce zâmbet, până la cea mai amară lacrimă.

(Totul trebuie cântărit cu mare grijă.)

Balanței ii este interzis să încline fie și cu un miligram în plus, intre fericire ori înspre tristețe.

Da … ai putea să nu mă crezi! Totuși, întoarce-ți privirea înspre Viata o secundă …

Vezi cum își împarte meticulos clipele?

(așează o zi alba aici … o noapte neagra, acolo …)

Până și Cerul, ne-acoperă cel mult până la glezne. Privește-l!

(Dacă ar încerca să ne învelească, spre exemplu, până dincolo de bum-bum, plapuma de nori, n-ar ajunge decât cel mult unui sfert de veac, și-apoi o goliciune ar pune stăpânire peste jumătate din noi …)

Totul trebuie măsurat.

De la bună, ce faci?, pana la n-aș mai ști sa trăiesc fără tine.

De la valul de lapte al marii, până la cel mai înalt gând.

De la Steaua Polara, până la răscrucea ce duce timid înspre tufa pictată cu mure.

 

Totul trebuie cântărit cu mare grijă.

Un dezechilibru, ar fi de neacceptat, zic!

Reclame

Te rog …

859076_1181198028572159_4629613934476822698_o

… apleca-ti gândul și culege-mi de jos, sufletul rupt in  bucatele.

Ridica-mi o arca  …din ele!

O vreau simpla. Nici mica, nici mare.

O singura încăpere și-o banca de lemn brodata, fix in mijlocul ei.

Deschide-mi fereastra unui răsărit și lasă-mi pe unul din pereți, un ceas ce sta pe loc.

Nu – mi potoli vântul.

Il vreau liber și furios. Hotărât sa-i deseneze marii, un val puternic …

Arca … așează-o in mijlocul apei …

Închide-mi cerul într-un curcubeu … și pleacă!

Mi-ajunge atât! Multumesc.

( de-aici ma descurc )

Nu vreau decât un timp al meu, o mare cu valul de lapte … și -un gând.

Întrebare … întrebătoare!(4)

image

Când erai mic/ă, ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?

Îmi amintesc că întotdeauna mi-am dorit să fiu musafir. 😀
Da! Să fiu răsfătată!
Ăsta a fost raspunsul meu o lungă bucată de vreme.
Sigur, mai târziu, când am început să pricep că e musai să fac şi altceva pe lângă vizitele mult visate, am început să-mi doresc să fiu ba doctoriťă, ba ditamai gimnasta, ba o mare artistă. Apoi îmi doream să fiu Albă ca Zăpada, cofetăreasă, vânzătoare de vată pe băț la colțul blocului, etc.
Mai spre începutul claselor primare, m-am decis : „când voi fi mare, vreau să fiu scafandră!!!”
Ştiuuuu! Ciudat! Dar eram fascinată de scafandrii! De procedura în sine. De butelia de oxigen ataşată la spate şi de tubul ăla pe care îl țineau în gură de scoteau „bulbuci” atunci când respirau! :)))))
Şi deci, când eram întrebată ce şi cum, scoteam pieptul înainte şi mă şi vedeam scafandră!!
Îmi amintesc că toți, dar absolut toți, râdeau!!! O făceau probabil pentru ca aveam undeva pe la 15 kg şi evident că nu eram capabilă să țin tubul ăla nici măcar cât să-mi facă nenea fotograful o poză! :))))

Sunt om. Sunt femeie.

Handmade-font-b-famous-b-font-font-b-ballerina-b-font-canvas-font-b-painting-b

Sunt om.
Sunt femeie.
Prin natura mea, sunt o strangareata de mare clasa! Colecționez aproape orice. De la învelișul de ciocolata pana la bonul fiscal de la buticul din colt.
Păstrez la loc de cinste cuvinte, gesturi, promisiuni, zâmbete ….
Strang la piept marea, sărut aerul proaspăt, îmbrățișez pădurea!
Podul e ticarit cu de toate.
Rareori arunc ceva. Totuși … când o fac, o fac cam pentru totdeauna.
Si-atunci, scotocesc peste tot!
Prin buzunare, prin geanta, prin viata …
Răstorn podul cu susul in jos și …. nu ma opresc pana când aerul nu devine respirabil …
Sterg de praf raftul amintirilor și arunc la cos toate durerile pe care le-am păstrat cu o încăpățânare demna de orice mirare.
Arunc dezamăgirile, așteptările, promisiunile expirate…
Renunț la relații trase de par, la iubiri false, la oameni….

Sunt om. Sunt femeie.
Colecționez toate nimicurile lumii – toate nebuniile – toate lacrimile – toate dezamăgirile.
Pana într-o zi… când rostogolesc geanta și las sa cada țăndări pe asfalt întreg trecutul! Cu oamenii lui … cu speranțele lui deșarte …

O fac rar … dar o fac pentru totdeauna.

Apoi … mi-așez capul in palma și plâng! Imi spăl curajul într-o baie sărata și ma înec într-un somn ce-mi vine mănușă epuizării fizice, psihice, mentala!
Sunt om. Sunt femeie!

Furtuna

rain_storm_by_horrormove

Dupa furtunile sufletului, ca și după ale naturii, cresc flori ce le credeam uscate.

Picurii de ploaie se zbat în căderea lor,

Plâng norii!

Cerul s-a transformat in cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

…. și acum aleargă!

Se ascunde! Se teme!

Vântul înfuriat, loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul.

Răscoleşte munţii,

Împrăştie marea!

 

Ochiul etern, clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

Şi totul s-a liniştit!

 

Învață-ma sa ard

tumblr_nubhgnzbMc1spqlu6o1_1280.jpg

Îţi aminteşti plaja ?

Nisipul ei ciobit si …scoicile dure ce-mi sângerau talpa,

Dansul pescăruşilor isterici…

Îţi aminteşti ?

( Mă priveai arzând în întunericul absurd al mării )

Învaţă-mă să mor în noaptea tristă a vieţii si să mă nasc arzând dintr-o picătură de rouă,

Să dansez ţopăind pe valuri…. Să ţip isteric alături de ei ! Să ard! Să fiu cenușă!

Şi apoi să mă nasc vie!