Gramatica vieții

„Trăiți la diateza activă, nu pasivă. Gândiți-vă mai mult la ce faceți voi să se întâmple decât la ce vi se intamplă. Trăiți la modul indicativ, nu la modul subjonctiv. Tratați lucrurile așa cum sunt, nu cum ar putea să fie. Trăiți la timpul prezent, înfruntând îndatoririle fără regret pentru trecut sau îngrijorare pentru viitor. Trăiți la persoana întâi, criticați-vă în loc să-i învinuiți pe alții. Trăiți la numărul singular, interesâdu-vă mai mult de aprobarea venită din partea conștiinței voastre decât de aplauzele mulțimii. Iar dacă vreți un verb de conjugat, cel mai bine e să luați verbul a iubi.Osho (Increderea)

Țărm magic

„Găsește-ți aripile și lasă-ți sufletul să zboare peste podul curcubeului grație divine și al armoniei, către un loc unde dragostea este viață, și viața este dragoste” – Michael Teal

…pe vremuri, sărutul tău avea miros de soare și gust verde viu. Acum, îmi lipsesc cu desăvârșire ochii tăi negri și lumina pe care o aprindeau în sufletul meu … 

… împletește-mi un pod din mormanul de amintiri înghesuite în dosul palmei. Vreau să ajung pe țărmul magic al unui trecut ce se numea al nostru. Nu voi sta mult … zece secunde mi-ar fi de-ajuns, zic. Haide … mă ajuți? Mi-e dor de gustul buzelor tale!

Miez de vară 

„Viața este un mister. Cu cât o înțelegi mai mult, cu atât mai misterioasă devine. Cu cât devii mai conștient de adâncime, de adâncimea infinită, cu atât îți este mai greu, aproape imposibil, să spui ceva despre ea. De aici tăcerea. Omul care cunoaște e atât de uluit, atât de surprins, încât nici nu mai respiră. În fața misterului vieții, se pierde complet.” – Osho (Încrederea)

Soare-n priviri și mult senin în suflet, dragilor. Vă îmbrățișez pe fiecare-n parte, fără excepție. Aveți grijă de voi oriunde v-ați afla!

Still got the blues …

Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice… Nu ştiam că se poate iubi atât. În sfârşit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt… programat să iubesc în felul ăsta. Declaraţiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alţii. De altfel, chiar şi numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză şi superstiţie… Era aproape un cuvânt de ruşine în gura mea. Şi pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă aşteptam mai puţtin. Eu… Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit aşa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinţei mele şi fără putinţă să mă apăr după aceea…         

Anna Gavalda în O iubeam

… pentru ca, demult, cândva, într-o zi ca aceasta, ni s-au intersectat întâia oara, privirile… Mai știi?! Ma pot așeza lângă tine? și apoi Chiar te rog, au devenit, asa cum ne-a plăcut noua sa spunem mereu, pietre pe care am clădit tot ce a urmat… Doua ore si 15 minute – am spus eu – 135 de minute ai spus tu, perioada in care am emigrat pentru eternitate – eu cu toate catrafusele, in sufletul tau – si tu, cu intreaga ta viata, in inima mea. Cine și-ar fi imaginat vreodată, ca timpul va pune drept zid intre noi, Cerul? Ce nebunie, Soare….

Mi-asa de dor de tine!

Spovedanie (10)

„Deodată uiți, uiți că nu vrei ceva de la lume și nu ai așteptări de la ea, iar asta te tulbură, te tensionează teribil. Emoțiile tale devin dureroase, apăsătoare, ca niște pietre de moară. Parcă depinzi de toată lumea, parcă nimeni și nimic nu e în ordinea firească a existenței, te simți renegat, respins, nedorit, singur, nespus de singur, simți că durerea te sfâșie, poate, și nu ai nici o poartă de ieșire. O, asta-i tensiunea așteptărilor orientate greșit! E tensiunea care-ți spune să încetezi să aștepți de afară, dar să-ți amintești ce vrei tu. Lasă-i pe ceilalți să-și facă lumea lor. Unul ți se împotrivește, altul te detestă, altul te ignoră, unul te lovește, altul te invidiază, altul e gelos pe tine: lasă-i pe toți să simtă ce pot ei să simtă, să facă ce pot ei să facă, dă-le voie să existe, să fie. Existența e un loc larg, încape lumea întreagă în ea. Dacă ei nu te lasă pe tine, dă-le voie: s-ar putea ca ei, intuitiv, să te conducă spre lumină, spre destinul tău, spre rostul tău. Pentru ca tu să crești în interior, acolo unde contează ce faci, ce ești și cum simți, pentru ca tu să trăiești sentimentul iubirii și al bucuriei Sinelui tău, e nevoie să te detașezi de așteptări. Să mergi pe calea ta e nevoie ca uneori să apară obstacole. Nu te încrâncena, nu te întrista, nu privi spre ușile ferecate, nu sta prea mult timp acolo unde nu ești primit, nu ești dorit, nu ești invitat. Amintește-ți ce ți-a spus Isus: ștergeți picioarele de praf când pleci din casa în care nu ești bine primit. Nici măcar praful acelei case să nu fie pe tălpile tale și asta pentru că ospitalitatea și bunăvoința sunt legile cheie ale existenței.

Nu toate drumurile sunt închise: existența are o mie de poteci secrete. Caută cu inima, cu mintea, caută cu visele, cu imaginația, cu toată ființa ta. În spațiul subtil, în spațiul energetic al existenței, există mii și mii de căi: nu e doar aceea blocată, nu e doar aceea pe care ești oprit. Emoțiile tale negative nu-ți sunt de folos: ele sunt adevăratul tău obstacol, din pricina lor nu vezi frumusețea și fantasticul căii tale. Renunță să te împotrivești, să-i reziști vieții: curgi pe unde-i spațiul liber pentru ca tu să te simți liber și minunat, cum ești deja! Nu căuta aprobare din afară: dacă vine, vine: dacă nu vine, nu vine. Nu căuta să-ți spună alții cine ești tu.

Vrei să-ți spună altcineva că ești bun? Vrei să-ți confirme altcineva că ești talentat? Vrei ca altcineva să creadă că ești special? Vrei să știe cu precizie un alt om cine ești ești? Cât ești de frumos în mintea ta, în inima mea, cât de măreață e ființa ta? Cum se poate să știe un alt om adevărul despre tine? Cum se poate ca tu însuți să știi adevărul despre tine de vreme ce crezi că altcineva îl știe? Tu ești singurul care se simte pe sine în mod real, tu ești acela ce se cunoaște pe sine în mod real, tu știi cum sunt gândurile tale, cât de frumos e sufletul tău, tu știi sigur cum și cine ești. Atunci, cum se face că aștepți să știe altcineva, să spună altcineva, să te iubească altcineva, să te înțeleagă altcineva? Înțelege-te singur pe tine, du-te în interiorul tău, fii cinstit sută la sută, privește-te ca într-o oglindă uriașă și fii cel ce ești. Fii tu, ai curajul să fii, ai curajul să te vezi cinstit și lasă-i pe ceilalți să te vadă cum pot ei. Unii te vor iubi, alții te vor urî, unii te vor vedea deștept, frumos și bun, iar alții dimpotrivă: vor crede că nu e nimic de capul tău. Aceste lucruri se întâmplă pentru că trăim pe diferite nivele de conștiință, pentru că nivelul de conștiință determină percepția, iar aceasta înseamnă că lumea lăuntrică ia forma conștiinței în care se mișcă ființa. Din pricina aceasta contează în mod real cine ești tu. Contează să fii sigur pe tine. Contează să te cunoști și, dacă nu te placi, dacă te vezi slab sau fără putere, corectează-te. Dacă nu ești destul de frumos și știi aceasta, nu te mai poate supăra percepția celui ce te vede urât. Dacă nu ești destul de iubitor, nu te mai poate deziluziona cineva care-ți spune că nu iubești. Acceptă-te cum ești sau schimbă-te dacă te vrei să fii diferit. Dar nu mai aștepta să te perceapă alții cum ai vrea să fii, căci din pricina aceasta suferi, iar emoțiile de suferință te țin legat de dorințe, de lumea pe care o chemi – în mod absurd – să te vadă cum ai vrea tu să fii. Privește-te pe tine cu toată claritatea și schimbă ce nu-ți place, apoi lasă lumea să vadă ce-o putea ea să vadă. Tu ești tu: tu ești victorios și puternic doar atunci când știi sută la sută cine și ce ești, ce poți și ce nu poți, ce simți și ce trăiești în interiorul tău. Fără să știi cine ești tu, lumea are putere asupra ta. Lumea îți crează o imagine a ta, dar e o imagine precum castelul de nisip. Azi e înalt și frumos, mâine se dărâmă. Când îi împlinești dorințele lumii, ea te iubește. Când nu mai poți să faci un lucru sau altul pentru ea, lumea te părăsește, te ignoră, stă deoparte, se orientează acolo unde are ceva de câștigat.

Nu-ți lăsa viața pe mâinile lumii: fii tu, află cine ești și stai drept, orice ar fi. Fii liniștit cu tine și în tine: dincolo de lumea care vine și pleacă, dincolo de lumea care apare și dispare, e un câmp al iubirii, e o putere vie, luminoasă, care te cunoaște și te iubește cum ești. Ai nevoie doar să te ridici pe vârfuri, să insiști puțin, să iubești și să te iubești pentru ca brațele nevăzute ale acestei iubiri să te cuprindă, să te învăluie și să te ducă…în adevăr. În adevărul acesta, totul e numai iubire. În adevărul acesta, tu ești o ființă spectaculoasă, minunată, iubită și frumoasă. Caut-o pe aceasta, pe ființa aceasta pe care îngerii și Dumnezeu însuși o îmbrățișează permanent. Tu trebuie doar să devii conștient de aceasta!”  Maria Timuc

Am parcurs acest text cu sufletul la gura și inima făcuta ghem….

Vezi cât e de ciudata mintea omului? Face click din cel mai neînsemnat amănunt și -ți readuce din urma discuții, gesturi, mirosuri, emoții, priviri … Toate intacte. Când te aștepți mai puțin!

(Mi-am reamintit – de pilda – nebunia ce năvălea peste noi, ori de câte ori ma apucau pe mine întrebările. Si mi -am reamintit  cuvintele tale ce venea înspre mine, aproape identic de fiecare data când ma apucau dandanalele)

„Ești singura în măsură sa-ți judeci faptele!”

„Crezi ca va știi cineva – altcineva – sa simtă cu inima ta asa cum le simți tu pe toate?”

„Crezi ca vor putea vreodată sa plângă și sa rada în locul tău?”

” … Niciodată, Soare… „

Vei rămâne etern –  pentru mine – cea mai de calitate ființă ce mi-a traversat vreodată Cerul. Mulțumesc …

My first love 

„Caii au acea noblețe pe care nu o găsești la alte animale, acea gratie ce te face sa atingi Cerul. Când te uiți în ochii unui cal, te simți în siguranță, vezi blândețe și putere, forță și duioșie. Un cal știe sa fie liber … și sa iubească!”  Lavinia Elena Niculicea