Dar din dar se face Rai…

image

Imi place sa cred ca in viata nu-i necesar sa oferi mult cum de altfel, nu-i necesar sa oferi cu portia.
Imi place sa cred ca ne cunoastem suficient de bine incat sa stim cat detinem si cat din ceea ce detinem putem da si celorlati. Asa incat sa putem darui fara urma de regret, fara asteptari, fara ochi scosi la un moment dat….
Fara „am dat tot si-am primit in schimb usi trantite in nas”.
Fara ” si care mi-e multamul?!”…
Fara ” ce rost, cata vreme nu va apreciaza nimeni ?! „….

Pentru ca, nu-i asa?!
Nu vom fi niciodata atat de saraci sa nu putem darui un zambet.
Niciodata atat de saraci sa nu putem oferi un umar aproapelui nostru unde sa-si poata odihni durerea.
Niciodata atat de saraci sa nu putem oferi o mana cu care sa stergem lacrima….
Niciodata atat de saraci sa nu putem cuprinde in brate…

Cand te hotarasti sa oferi, fa-o din toata inima si atat cat crezi ca poti da.
Fa-o fara retinere si fara asteptari!

Nu cantitatea conteaza ci maretia gestului tau!

Reclame

Nu ma proteja, accepta-ma langa tine!

6c72b5c9bed9b1a3457313639a7d1f44

Niciodata nu mi-a plăcut sa fiu înconjurată de persoane ce sunt in permanenta bine dispuse, oameni ce zambesc nonstop, fiinte ce se ascund in spatele mastilor, afisand zambete false menite sa-ti cucereasca viata pentru totdeauna!

Prefer sa-mi umplu viata cu oameni adevarati! Oameni simpli, uneori veseli, alteori tristi! Nu mi-a placut niciodata si nici nu voi avea nevoie vreodata sa fiu inconjurata de oameni ce pasesc pe varfuri in viata mea, chipurile –  sa nu-mi tulbure linistea si viata mea perfecta!

Daca ai o zi proasta, vreau sa-mi povestesti despre ea, sa stiu de ce este atat de proasta! Poate impreuna, reusim sa mai anihilam din uratimea ei si o transformam in ceva frumos!

Daca fericirea ta nu e completa, nu-mi zambi fals! Prefer sa-ti sterg lacrimile in fiecare zi, sa-ti mangai chipul si sa astept pana cand zambetul tau va fi adevarat!

Daca ti-a pierit glasul in fata problemelor, nu-ti insusi veselia altora, doar pentru ca nu vrei sa-mi amarasti viata! Da-mi voie sa-ti imprumut din curajul meu, sa-ti rostesc eu necuvintele si hai impreuna sa mergem inainte!

Daca azi te-a gasit viata ingenunchiat, inconjurat de valuri grele ce-ti impiedica pasul, nu ma striga, nu ma abandona! Nu ma feri de lupta pe care vreau sa o duc, salvandu-ti viata! Ridica mana, si-am sa stiu ca esti acolo …. daca nu voi putea sa te ridic, voi apela mai departe! Dar nu te voi lasa, prietene!

Drept urmare, daca faci parte din viata mea, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe hainele altora, prefer sa-ti porti cu mandrie propria viata!

Prefer sa plangem impreuna, sa radem impreuna, sa impartim vise impreuna!

Te imbratisez!

1 minut – macar – ne pasa!?

10414471_1623415191214819_4281767862959025734_n

Dumnezeu ne-a inzestrat cu puterile iubirii sa putem vindeca!

Sa putem repara vieti distruse din cauza urii, a nepasarii, a rautatii, a ignorantei …

Totusi, preferam sa lovim! Preferam sa distrugem! Sa rupem in mii de bucati sperante!

Iubim minciuna si terfelim suflete cat colo!

Dezbinam si nesocotim pana si divinitatea!

Apoi …. dupa ce tot ce ne inconjoara devine  praf si pulbere, incepem sa ne smiorcaim! Ne aplecam privirile asemenea unei pisici nevinovate ce-a rasturnat jucandu-se paharelul plin cu lapte, si nu intelegem de ce ….

De ce nu ne intelegem unii cu altii…

De ce in locul pacii, traim sub teroarea unui razboi ce sta sa ne nimiceasca atat plaiurile cat si simtirile ….

De ce vorbim fara ca nimeni sa ne asculte…

De ce  NEPASAREA si NELEGIUIREA au capatat brusc un credit atat de mare?!

D-aia! 🙂

…pentru ca suntem atat de complicati!

Cine ne-ar intelege privindu-ne cum…chiar si atunci cand doare, lovim! …Trantim, risipim, distrugem!

Cine?!