Dor de tine …

Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasa care guvernează și orânduiește totul, de la atomul neînsuflețit pana la ființele raționale: de la ea pleacă și spre ea converg, ca spre un centru de irezistibila atracție, toate gândurile și acțiunile noastre.

Gustavo Adolfo Becquer

My first love 

„Caii au acea noblețe pe care nu o găsești la alte animale, acea gratie ce te face sa atingi Cerul. Când te uiți în ochii unui cal, te simți în siguranță, vezi blândețe și putere, forță și duioșie. Un cal știe sa fie liber … și sa iubească!”  Lavinia Elena Niculicea

About LOVE (my love)

d162b7120be4ac9ebfdd69b2e2a59f59

Iubirea mea, e un fel de lună mai.

Își plouă lacrimile însoțite de tunete și fulgere, cerul ei nu este mereu albastru, soarele nu este întotdeauna strălucitor iar florile ei nu sunt întotdeauna parfumate.

E plina de certuri, de reproșuri, de așteptări …

Își curge izvorul în valuri repezi și seamănă mai degrabă cu clocotul unui iad înfierbântat de dorințe.

Respira speranțe și este fără niciun dubiu, carnivoră!

E lipsită de garanții și plină ochi de imperfecțiuni și vulnerabilități.

Cu toate acestea, iubirea mea… este atotputernică, transformând brusc o ființă într-un acasă. Un altfel de acasă … Un acasă în care sa îmi pot cuibări sufletul mototolit și înfrigurat.

Nopțile ei sunt multicolore, voluptoase, intense și profunde.

Face salturi spectaculoase de la o stare de spirit la alta, amesteca zâmbete și lacrimi, e tandră și duioasă, repezită, nerăbdătoare și uneori, extrem de caraghioasă.

In aritmetica ei, unu plus unu, fac întotdeauna totul, iar minus, ii anulează dramatic existenta …

Iubirea mea?!

N-a fost, nu este și nu va fi niciodată …. simpla!

 

71ca242859dc7971328d08ec486e04af

„Indiferent cât de abrupta sau înșelătoare este calea ce iți sta înainte, cel mai sigur loc în care poți sa fii astăzi și în fiecare zi, este lângă Dumnezeu!”

Desenează-ți un surâs în coltul buzelor,

Daca poți, pictează-ți nebunia copacilor pe întreg peretele inimii, apoi închide ochii preț de câteva clipe.

Înghite cu pofta dulceața unui April înmugurit și lasă-l sa te inunde.

Curând, sufletul tău se va transforma, într-un izvor nesecat al iubirii desăvârșite, divine, absolute.

Fii binecuvântat, om drag, oriunde te-ai afla!

Arici (pogonici)

Știi? … te înșeli amarnic!

M-ai întâlnit pe mine.

Iar eu sunt extrem de fericita sa te am.

Si sunt extrem de mulțumită … de tine.

Cu tine. De noi.  

Dincolo de acest adevăr, împotriva căruia n-ai avea cum sa i te împotrivești, posibil sa troneze o neputință pe care n-am învățat încă sa o anulez.

Va trebui sa ma ierți pentru asta … și-apoi sa ma iubești din nou.

Gând desculț

c07626972f909d489b6bffeac669868f.jpg

Gândul c-ar trebui să renunț la tine, mi-a făcut prima vizită, într-o joi după-amiază. 

(Îmi amintesc perfect, ciocănitul timid în porțile sufletului…)

Venise neinvitat, neașteptat, nedorit.

(Totuși, politicos.)

L-am întrebat discret ce l-a făcut să-mi calce pragul tocmai atunci, dar raspunsul lui a rămas suspendat undeva între ceașca de ceai și biscuitele glazurat, tolănit pe bliduţul albastru.

Atmosfera a rămas tensionată chiar și după ce-am terminat de servit argumentele pro și contra.

În final, a plecat, așa cum venise. Neconvingător. Nedorit. Singur.

De-atunci, vizitele lui au rămas fugitive și lipsite de orice fărâmă de atenție din partea mea …

Până aseară. Când prezența lui mi-a franjurat starea de euforie în care îmi scăldam sufletul.

Dacă a fost obraznic? A fost!

Dacă a fost nemilos? Cu siguranță.

Și totuși … un amănunt pe care n-am cum să-l contest, îmi stă blocat în dreptul timpanului. 

Din păcate, aparținem unui veac ce nu și-a găsit încă acea mână iscusită care să ne poată înghesui între ramele aceluiași tablou.

Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..