…. acu’ 100 de ani!

paste-685x280.jpg

Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său.
Liviu Rebreanu

Dragilor,

m-am decis. Anul asta cu ocazia Învierii Domnului, postez o poezie.  Si nu orice fel de poezie ci una ultra speciala. Una pe care am citit-o de zeci de ori … si tot îndrăgostită am rămas! Transmite un sentiment de puritate și îți inspira mirosul pur al ouălor de paști!

Lavinia Stefan ne invita sa petrecem Pastele  acu’ 100 de ani! Pe mine m-a luat un dor atât de mare încât am zis ca merita sa încerc sa va invit și pe voi!

Senin pe cer. E cald și verde-afară.
O barză-n cuib, la poartă, în salcâm.
M-așez pe prispă. Îmi miroase-a vară.
Un pom rotat iși cerne floarea-n drum.

Nu trec mașini. Nu sună telefoane.
E liniște. Un calm de nepătruns.
Nu suntem domni, n-am devenit cucoane.
Suntem niște tărani. Și ni-i de-ajuns.

Ne suflă-n ceafă început-de-veacul
1900 ani s-au dus…
Tot număram… Și-acum, de Paști, tot satul,
Copii și moși, ne-nvie iar Iisus.

Ne cheama toaca, mici și mari, la Denii.
Îmi fac în minte lista de pacate,
Mă-nchin și fug s-ascult din Evanghelii,
Că nu știu a citi, n-am multă carte.

Pun fotă nouă; scot din ladă-o ie
Cusută astă-iarnă, cu-a’ bătrână.
Opincile le-am cam crăpat, la vie –
Atâta grijă, dară, să-mi rămână!

Doar n-o căta’ Iisus către picioare –
Că preotu-ăl’ batrân zicea, odată:
“Nu fi fudul, de ești urât, nu doare,
Că Dumnezeu la inimă te cată’!”

Ne strângem mulți – să tot fim cam vreo sută.
Tot satu-i în biserică, grămadă.
Tăcem și nu clintim. Suflarea-i mută –
Doar a venit Iisus ca să ne vadă.

Și-mi bate inima, mi-s ochii-n lacrimi
De-al Învierii și de-al Tainei rost
Și simt fier ars prin carne, de la Patimi,
Când înțeleg ce grozăvie-a fost.

Simțim toți într-un suflet, toți de-odată
Când glăsuim “Hristos a înviat!”
S-au strîns și morții-n Ceruri, să ne vadă
Și Sfinții toți s-au pus pe-aplaudat!

Și mi-a trecut de sete și de foame
Și chiar de somn, deși se-aud cocoșii.
Nu-i loc de somn, alături de icoane –
Dorm pruncii, dar nu noi și nici chiar moșii.

Cu gust de-Împărtășanie în suflet
Pornesc, cu omu’ meu, în zori, spre casă
Pașim pe nori și-avem Lumină-n cuget
Și ouă roșii strălucesc pe masă.

Senin pe cer. E cald și verde-afară,
Iar îngerii se-adună printre noi
Și stăm pe prispă. Și miroase-a vară.
Și ne gândim la Viața de Apoi.

Nu trec mașini. Nu sună telefoane.
E început de veac. Iisus e viu.
Nu suntem domni, n-am devenit cucoane.
Suntem țărani creștini. Atâta știu.

Apai dara …. renunț la hainele de gala, la mesele îmbuibate de bucate și-mi pregătesc sufletul pentru a putea primi Lumina Învierii asa cum de cuvine!

Sărbători Fericite!!!