Invitație

Te provoc să-mi porți penele vreme de 24 de ore. O zi. Una singură. Te-ai bătut cu pumnul în piept că poți, că știi mai bine, nu-i aşa?

Haide. Încearcă…

Dezbracă-ți principiile, crezurile, trăirile, lecțiile învățate, zâmbetele, bucuriile, tristețile. Stai gol în fața oglinzii. Gol sufletește.

Închide ochii. Nu trişa… Fă-ți curaj și-apoi îmbracă straiele unei vieți noi. A mea.

(O critici convins că nu sunt deloc priceput să o port.) 

Sunt pregătit să învăț. Arată-mi cum se face. 

Te invit să fii eu. Dar fii cu totul, rogu-te. Nu păstra de la tine nimic.

Umple-ți inima cu toate sentimentele mele. Vezi că pe canapea, în colțul din stânga, am vărsat mai alaltăieri câteva lacrimi. Ia-le si pe alea. Nu le uita. Toate lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul vremii, sunt creionate în tabelul cu fluturi de pe marginea ferestrei. Citește-le și pe alea. Cu multă rabdare. Dacă vei simți că-ți stă în loc întreagă ființa, nu te înspăimânta. Vei supraviețui cu succes. Am făcut-o și eu, o vei face și tu. In cazul in care, pe ici le colo, vei avea impresia că îți atârnă Cerul pe umeri, ridică privirea înspre soare. El mi-a dat puterea să-mi regăsesc verticalitatea, o vei recunoaște și tu.

Pune-ți apoi toate speranțele ciobite in buzunarul zilei și ieși în mulțime. Da. Aia care te privește câş. Îți amintești?! Te amestecai printre ei până mai ieri. De ce să te temi tocmai de ei? Privește-i în ochi. Asculta-le cuvintele. Îneacă-ți lacrimile în cazul în care ți se va părea ca ți se face o nedreptate. Și mergi. Drept nainte.

De ce să nu poți?! Haide! Erai convins că se poate atunci când mă impiedicasem …

Arată-mi cum se face!

Aaaa … și încă ceva! Fii atent că s-ar putea ca în timpul nopții să nu mai vrei să privești steaua polară … Să nu cumva să-ti pierzi privirea printre lacrimi! Insist! Deocamdată steaua aia îmi stă piatră de temelie viselor… Mulțumesc.

De ce tremuri? Și cum să nu fie simplu? Nu așa părea din pozitia în care te aflai? Haide! Arată-mi cum se face…

Te provoc! Știu că poți!

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

Ai grija de tine!

Girl with Please signRidica-ți privirea de jos …

Înghite stropul de greu și inspira puternic viata în plămâni!

Fa-o pentru tine!

( plânsul de mila, oftatul, deznădejdea nu vor fi niciodată oxigenul tău )

Iar tu, ca sa trăiești, ai nevoie de aer! Nu-i asa?!

Accepta Lumina și întunericul din tine,

Iubește-ți trupul cu toate defectele lui și nu aștepta sa te repare vreo dragoste măreață! Nemaivăzută!

Ai grija de tine! Tu!

Ramai demn, în fata oglinzii. Onest. Emoționat. Îndrăgostit de viata! De viata ta!

Fii tu, cel mai bun prieten al tău!

Când și când, se va întâmpla – și îmi vei da dreptate – sa fi singurul care-ți vorbește pe limba ta! Care primește corect mesajul faptelor tale.

Nu vei reuși sa-i faci pe toți sa te iubească … Ce credeai?!

Abia dacă vei putea sa-i iubești tu … pe câțiva ….

 

Ridica-e de jos …

Scutura-te bine de praful nesperantei …

Îndreaptă-ți trupul în sensul luminii și … arzi!

Fii devotat sufletului tău. Prin el, lui Dumnezeu.

( puterea ta, o regăsești în albastrul ce-ți sta senin deasupra capului )

Întâlnește-ți Creatorul in fiecare zi. 

Universul nu te pedepsește si nici nu te binecuvântează. Universul răspunde la vibrația atitudinii pe care o emiți.

Întâlnește-ți Creatorul în fiecare zi. Fii conștient de acest privilegiu. Fă-o simplu. Îmbrățișand. Dăruind. Contemplând Lumina sădită cu drag, în fiecare suflet. 

Vorbește-i apoi …. simplu. Cu blândețe. 

Ascultă-l. Cu răbdare. 

Întâlnește-l pe Dumnezeu în fiecare zi. Prin ceilalți. Fii cu si pentru ei! Cu fiecare în parte. 

Fii conștient de acest privilegiu. 

Ești extraordinar! Superb! Talentat! Ești … copil al lui Dumnezeu!

bcdc948adc37e110c35725508e3ee0bb.jpg

Ne întrebăm mereu, plini de îndoială: 

„Cine sunt eu să fiu genial? Cine sunt eu să fiu talentat? Cine sunt eu să fiu extraordinar? Cine sunt eu să fiu superb? Adorat? Iubit? Neprețuit? Cine sunt eu să reprezint lumea întreagă a cuiva?!”

De fapt … formulăm greșit întrebarea! Corect ar fi:

„Cine sunt eu să nu pot fi toate astea?!”

Sunt copilul lui Dumnezeu! Nu-i așa?! 

Deci, pot! Am dreptul de-a fi și extraordinar și superb! Și-atunci?! De ce mă privesc mereu din cel mai urât unghi?! De ce îmi desenez limitele, strâmb? De ce sunt primul care mă condamnă? 

 

Te-ai gândit vreodată ce ne înspăimântă mai tare? Propria noastră Lumină sau întunericul din noi?!

Haideee! 🙂

Fii superb! Talentat! Extraordinar! Genial!

Fii adorat! Iubit! Neprețuit!

Fii Lumină!

Fii copilul lui Dumnezeu!

Love letter

88d7eb45c07a72fcc180617a71cc635a

Bun venit, Toamna…Poftește!

Nu-ți scoate pantofii.

Nu e nevoie sa calci pe vârfuri.

Îndrăznește!

Așează-ți sufletul în fotoliu …. și ramai!

( o zi, o săptămâna, o luna, un an, o veșnicie )

Cat o fi, sa fie!

 

Nu cauta nimic. Nici sa-mi faci pe plac  …

…nici sa-mi ștergi răni din epoca de piatra.

Fii, pur și simplu….