Soulmate

„Sufletul tau pereche nu e cineva care intra in viata ta linistit. Este cel care te face sa-ti pui intrebari, care-ti modifica realitatea si care creeaza in viata ta un marcaj pentru „inainte de” si „dupa”. Nu este omul ideal, ci un om normal care reuseste sa-ti dea peste cap intreaga lume intr-o secunda.”

Reclame

Drawing history

drawinghands

Suntem … asemeni Creatorului nostru.

Artiști desăvârșiţi.

(Creatori de speranță.)

Ne desenăm istoria – propria noastră istorie –  aproape inconștienţi, gesticuland … vorbind, luând decizii, ascultând, dansând, țipând, călătorind, ciupind din timpul celorlalți, descoperind, cercetând, visând …

Îl modelam pe cel ce suntem, îmbratisând, purtând dorul, iubind, plângând, tăcând …

Fiecare secundă, lasă în urmă ei o dâră din noi înșine …

Lasă oglindit în timp, parte din sufletul nostru …

Și nu pot să nu mă întreb … Cel ce mă va descoperi, într-un viitor îndepărtat, ce va gândi el despre mine? Îi vor plăcea culorile mele? Muzica mea? Dar visele? Plânsul meu? Se va simți copleșit de toată nebunia speranțelor înghesuite, unele peste altele, în buzunarul peticit al vietii mele? Va înțelege oare, dorinta mea aprigă de-a fi, de-a ști, de-a curpinde lumea în dosul palmei și de-a alerga, cu tot cu ea făcută ghem, până la capătul lumii?

Va fi capabil să-mi pună în ordine toate zilele?

(Puțin probabil, având în vedere haosul în care imi desfășor de-o bună bucată de vreme, viață …)

Totuși …

Trag nădejde că va găsi – atât răbdarea cât și priceperea – de-a putea descoperi … dincolo de el … nerăbdarea mea de-a fi! 🙂

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Cursul firesc al vieții

Am eu așa o presimțire, că nimic nu e durabil, cu atât mai puțin veșnic. Nici durerea, nici starea de bine. Nici tristețea, nici fericirea. Nici ura, nici iubirea. Nici dorul, nici dorința de-a sta de-o parte. Intr-o anumită parte.

Curgem …

Decorul se schimbă periodic. Hotarul flămând își prelungește  într-un ritm haotic linia, pana și Soarele își plimbă raza, când înspre tine, când înspre mine. Nu stă în dreptul nimănui, convins că acolo îi este locul.

Nici măcar inima nu-și păstrează un ritm al ei. Bate tahicardic uneori, abia șoptit alteori.

Visăm azi violet, mâine în galben, poimâine curcubee…

Nimic nu e durabil … cu atât mai puțin veșnic!

Furtuna

rain_storm_by_horrormove

Dupa furtunile sufletului, ca și după ale naturii, cresc flori ce le credeam uscate.

Picurii de ploaie se zbat în căderea lor,

Plâng norii!

Cerul s-a transformat in cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

…. și acum aleargă!

Se ascunde! Se teme!

Vântul înfuriat, loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul.

Răscoleşte munţii,

Împrăştie marea!

 

Ochiul etern, clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

Şi totul s-a liniştit!

 

Mi-e frig de-atâta nepăsare!

alone-sad-girl-sitting-lovesove

Sunt suflete-raci, care se trag necontenit spre întuneric, dând înapoi în viaţă mai degrabă decât înaintând, întrebuinţând experienţa spre a-şi mări diformitatea, înrăutăţindu-se fără încetare şi împregnându-se tot mai mult de o negreaţă crescândă.

 Victor Hugo

 

Oare de ce ?!

Cum se odihnesc arătările astea ce împrăștie plozi cât-colo?!

Spre exemplu ieri. O tipa naște al 8-lea copil. Nu-l vrea. Motivul ? Unul cât se poate de simplu pentru ea :  soțul a fost la închisoare.  Ce era sa facă?! Sa stea singura pana se întoarce el?! Nu. Si-a găsit altul. Un altul care i-a tras și un copil, ca deh … sămânța e buna, nu? 9 luni – toate bune și frumoase. Pana când – soțul – eliberat pentru buna purtare – revine în căminul conjugal. Nu vrea copilul. Nu e al lui. Pe ea o vrea doar cu o condiție. Sa lase copilul la stat. Asa e corect. Si nemernica accepta! Cu zâmbetul pe buze.

Un alt exemplu: căsnicie perfecta. Doua fetite – 3 ani și 4 ani. La un moment dat, apare încă o sarcina. Fie. Naste gemeni. Fetita și băiețel. Bucurie mare! Dar nu vor sa ducă acasă decât fetita. Motivul ?! Nu și-au dorit niciodată băiat! Asa ca …. trei fetite – mai mult decât perfect! Băiatul a rămas în grija statului.

Alt exemplu: țigancă. A zecea sarcina. Fetita. 3500 de grame – sănătoasă tun. Replica mamei imediat după expulzare – arunca-o ! Nu vreau sa o vad! Am destui acasă! Pe asta n-o mai vreau. Arunc-o la gunoi! Si a plecat acasă – fără copil.

Si as putea sa continui probabil toata ziua asa. Cu femei ce n-au nici o treaba când vine vorba de lăsat plodul în grija statului. Noah și?! Nu va muri de foame. Se va găsi careva sa-l ia casa. Daca nu – statul oricum îl îngrijește pana la 18 ani.

Dupa aia – Dumnezeu cu mila!

Oare de  ce?!

Sunt mii de femei, sunt zeci de mii de familii ce își doresc un copil, și totuși … nu-l pot avea!

 

Sunt furioasa pe toate jigodiile ce-și lasă copiii de izbeliște!