Fara titlu … doar ganduri.

maxresdefault

Anul 2016, mi-a dat – cu mult peste asteptari – multe clipe magice.

Dumnezeu, pe de alta parte, mi-a daruit cele mai calde imbratisari, cei mai dragi oameni de jur imprejurul meu si o minune!

Dragilor, vestea buna a nasterii Pruncului Sfant, sa va gaseasca pe fiecare in parte – si pe toti impreuna – in deplina sanatate trupeasca si sufleteasca, fericiti si impacati cu voi insiva, cu Dumnezeu si cu lumea intreaga! 

Va imbratisez cu mare drag. Pe toti! Fara nicio exceptie!

Craciun fericit! 

Reclame

Cursul firesc al vieții

Am eu așa o presimțire, că nimic nu e durabil, cu atât mai puțin veșnic. Nici durerea, nici starea de bine. Nici tristețea, nici fericirea. Nici ura, nici iubirea. Nici dorul, nici dorința de-a sta de-o parte. Intr-o anumită parte.

Curgem …

Decorul se schimbă periodic. Hotarul flămând își prelungește  într-un ritm haotic linia, pana și Soarele își plimbă raza, când înspre tine, când înspre mine. Nu stă în dreptul nimănui, convins că acolo îi este locul.

Nici măcar inima nu-și păstrează un ritm al ei. Bate tahicardic uneori, abia șoptit alteori.

Visăm azi violet, mâine în galben, poimâine curcubee…

Nimic nu e durabil … cu atât mai puțin veșnic!

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!

Un adevăr simplu … și pur!

b6970be71b624afaa44190a6060e390c

Putem regreta aproape orice. Și chiar o facem.

De-a lungul vieții, punem sub semnul regretului mii de gesturi, fraze … cuvinte, priviri …

Ne îngrămădim ca idioții, printre zidurile ce ne sufocă esența, ajungând în final să respiram pe bucăți, pătrățele de viață.

Ne desenăm limite cam peste tot. Nouă înșine.

Ne putem însă cenzura în vreun fel, sentimentele?

Nu. Asupra lor nu avem nicio putere.

În fața sentimentelor rămânem dezarmați. Învinși. Neputincioși.

Pentru că ele există, nu datorită ori din cauză că … ele exista …și atât!

Same story … all over again!

fd5618ac10c64267b9c151dfac8cbcfb

„Viaţa însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.”

 

De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata, aproape ca n-as schimba nimic.

Eventual, i-as schimba încălțările Timpului.

(strict sandale)

Poate asa, m-ar purta mai des, înspre Soare ... știu eu?!

In rest … nimic nu s-ar schimba!

Mi-as plimba sufletul spre aceleași brate,

Mi-as odihni privirea, iubind același flori …

As respira cu mare drag … fix aceeași inima,

Si … în mod sigur, as plimba dorul de la mine la tine, în același personal bătrân … plin de glasuri, de gânduri, de oameni.

 

Sunt aproape sigura ca as răsturna situații, cu aceeași eleganta! Da …

Mi-as da pe buze cu același sărut,

As îmbrățișa timid același trunchi,

Si as soarbe cu același nesaț … o cafea fierbinte, amara!

 

In mod absolut excepțional … as reuși – poate –  sa nu ma îndrăgostesc de tine.

Sau poate … ți-as cădea la picior, într-un spațiu mai potrivit, sărind astfel peste gustul dezamăgirii.

Cine știe?!

Totuși … De-ar fi sa pot sa-mi trăiesc din nou viata …

Aproape ca n-as schimba nimic!

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!