Spovedanie (12)

Mi-e dor de mâinile tale fierbinți.

Știi că le-am admirat mereu precizia cu care îmi parcurgeau trupul, nu-i așa? În comparație cu mâinile mele care păreau mereu rătăcite, ale tale au avut întotdeauna o direcție și o siguranță, de parcă memoraseră ele întreaga hartă a ființei mele.

Și-apoi știi? Mă fascinau teribil când într-un final se odihneau cuminti în apropierea buzelor mele, abia atingându-le.

(Trezeau în mine o sete nebună de tine)

Cu toate astea, am gasit întotdeauna răbdarea unui sărut potolit, menit să te topească. Îți amintești?

„Aș putea petrece întreaga viață, fix așa! Zburând!”

Îmi lipsesc inimile noastre fredonând același cânt. Și buzele arse. Și-apoi Raiul. Și-apoi țigara. Și Cerul. Și-apoi liniștea. Și mâna mea în mâna ta.

De fapt …îmi lipsești tu. Cu totul.

Reclame

Hai sa vorbim!

image

Hai sa vorbim!
Sa vorbim mult! Despre orice!

Asa vom putea mentine focul ce ne mistuie, construind de jur imprejurul nostru – vapaia – ce ne intretine zborul…

Sa vorbim!
Sa vorbim mult!
Sa nu inchidem cuvintele intr-o carapace…
Pentru ca stii?! ….. le vad transforamandu-se in firicele de nisip, apoi unindu-se si formand pietre….
Pot vedea clar, cum tacerea devine tot mai serioasa, vad pietrele, mana-n mana, ridicand fortarete…

Hai sa vorbim!
Sa vorbim mult! Despre orice!
Ma tem ca aceste ziduri nu vor stinge doar vapaia dar ne vor tine departe….
Departe de cuvinte… departe unul de celalalt!

Hai sa vorbim!
Sa vorbim mult! Despre orice!

Fara cuvinte, ma inunda un soi de ger siberian!
Fara tine, ma inspaimanta haul…
Fara noi … secundarul imi raneste clipa! O ucide!
Trecand mai mult in ciuda, ca un lider in fata inimilor noastre!
Stampiland o sentinta definitiva, irevocabila, trista!