Dezechilibru? Strict interzis!

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

(… totul trebuie măsurat.)

De la zborul fluturilor din dreptul inimii, până la cel mai neînsemnat fir de praf.

De la cel mai dulce zâmbet, până la cea mai amară lacrimă.

(Totul trebuie cântărit cu mare grijă.)

Balanței ii este interzis să încline fie și cu un miligram în plus, intre fericire ori înspre tristețe.

Da … ai putea să nu mă crezi! Totuși, întoarce-ți privirea înspre Viata o secundă …

Vezi cum își împarte meticulos clipele?

(așează o zi alba aici … o noapte neagra, acolo …)

Până și Cerul, ne-acoperă cel mult până la glezne. Privește-l!

(Dacă ar încerca să ne învelească, spre exemplu, până dincolo de bum-bum, plapuma de nori, n-ar ajunge decât cel mult unui sfert de veac, și-apoi o goliciune ar pune stăpânire peste jumătate din noi …)

Totul trebuie măsurat.

De la bună, ce faci?, pana la n-aș mai ști sa trăiesc fără tine.

De la valul de lapte al marii, până la cel mai înalt gând.

De la Steaua Polara, până la răscrucea ce duce timid înspre tufa pictată cu mure.

 

Totul trebuie cântărit cu mare grijă.

Un dezechilibru, ar fi de neacceptat, zic!

Reclame

„Amândouă și niciodată separat!”

14157219332980188-item960x720Mi-am amintit azi – asta pentru ca e o zi în care totul, dar absolut totul ma calca pe nervi – un episod mișto din vremurile demult apuse. Unul în care prindeam, la propriu, fluturi … și consumam strict vata de zahar!  Da. Si nu-mi atârna nimic urat în jurul sufletului. Nu tu kilograme în plus, nu tu griji … mi se așezase lumea la vârful degetului mic! O nebunie!

Asa … deci, ma aflam la un pahar … cu cea mai buna prietena. De vin. ( fiert ) Artificii. Toamna. Frig. Noi doua … o splendoare. Pai cum de ce?! Aveam, pe lângă o lume întreagă așezată la vârful degetului mic, sclipiri în ochi ( de la vin ), blugi rupți, cizmulițe cu ținte … și un ditamai cheful de viata!

Îmi amintesc de castanele prăjite și de pofta ei nebuna de gogoși înfuriate! O zgârcită! Fiindcă pana la urma, m-a dus cu zăhărelul … și n-am mai apucat sa înfulec nici o înfuriată! Dar … am apucat sa gust putina adrenalina și o porție mare de hohot de ras! Din partea casei …

O singura grija aveam pe cap, deși mai sus, insistasem la niciuna.

” Cum ajungem acasă?!”  –- ” O fi departe căminul?! Si de ce se înghesuie ăștia toți, brusc înspre noi?!”

Ah … sa nu va imaginați prostii! Eram amețite – strict de la entuziasmul de-a fi acolo. Împreună. La o ieseala intre fete!

La un moment dat, unul s-a trezit cu chef de agățat! Si dacă inițial, fusese nehotărât, l-am convins ca noi doua nu putem fi servite separat, ci doar la pachet. Ori amândouă, ori niciuna!

„Siameze, despărțite la 3 luni după naștere”

Îmi amintesc ochii lui holbați la o afirmație ca asta. A scos în final un ” Pe bune?! Amândouă?!” … destul de încurcat!

„Amândouă și niciodată separat!” 😀