Homosexualitatea – un fapt și nu o cale

Despre (homo)sexualitate s-a vorbit în lung și-n lat de-a lungul vremii. Pornind de la cuvântul biblic și terminând cu părerile vecinului și-a prietenei/prietenului, această orientare sexuală a fost și este considerată anormală. Dragostea poate îmbrăca multe forme, dar este exclus sau mai degrabă îi este interzis s-o îmbrace pe aia în care un el și un al el, ori o ea și o alta ea, se iubesc.

În ultima sută de ani, oamenii au definit homosexualitatea ca o preferință sexuală (asemănătoare unei preferințe pentru vinul alb în locul celui roșu), ca un dar din partea zeilor care îi oferă unei persoane înțelepciune și puteri de vindecare, ca un păcat înfiorător, o boală mentală sau pur și simplu un element al diversității umane.

În America precolumbiană, persoanele care aveau o orientare sexuală diferită de a majorității primeau un statut special, uneori unul privilegiat, alteori nu. La azteci și israeliți ceea ce conta era reproducerea sexuală, orice altă formă de exprimare a sexualității fiind interzisă și pedepsită.

În unele societăți precum Grecia antică, genul unui partener sexual era mult mai puțin important decât alte atribute precum statutul social ori vârsta. În acest caz, homosexualitatea era privită ca fiind o conduită normală, obișnuită, legitimă, fiind considerată chiar o formă de iubire superioară heterosexualităţii, neatrăgând atenția cu nimic, așadar nu era nevoie să fie găsit un termen specific pentru a o descrie.

Ulterior, „antichitatea târzie a marcat o cotitură decisivă în concepţiile şi în practicile sexualităţii în Occident. După perioada greco-latină, când sexualitatea, plăcerea trupească sunt valori pozitive şi când domneşte o mare libertate sexuală, se instituie o condamnare generală a sexualităţii şi o reglementare strictă a exercitării ei. Principalul agent al acestei bruşte schimbări este creştinismul” (Vlăduț, 2004 apud Jacques Le Goff, 1981)

În Evul Mediu homosexualii erau considerați a fi periculoși, păcătoși, inamici politici, eretici, bolnavi mental, „scursuri” ale societății, criminali. Biserica a sancționat sever acest gen de conduită, dogmele sale devenind legi prin care homosexualitatea era considerată un delict extrem de grav și pedepsită drastic – prin ardere pe rug, castrare, spânzurare de organele genitale, moarte. În Epoca Renașterii lucrurile au rămas neschimbate, însă Iluminismul a adus, spre sfârșitul acestei perioade, o mai mare toleranță.

În a doua jumătate a secolului XX încep să se producă schimbări importante în privința atitudinilor legate de homosexualitate odată cu adoptarea anumitor documente internaționale precum: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Recomandarea nr. 924, Despre discriminarea homosexualilor adoptată de Consiliul Europei.

Deși pe parcursul umanității au fost făcute progrese considerabile în privința atitudinilor sociale și politice referitoare la homosexualitate, într-un fel putem spune că suntem abia la început.

Mulți oameni nu cunosc cele mai elementare noțiuni care explică acest fenomen, însă își impun propriile opinii personale ca și cum ar fi adevăruri științifice, încercând să îi convingă și pe ceilalți cât de multă dreptate au, mizând pe vulnerabilitățile celor care se tem de Iad, sau celor mai puțin cunoscători.

Sigmund Freud consideră că toți oamenii se nasc bisexuali și că devin homosexuali sau heterosexuali în funcție de anumiți factori care le condiționează dezvoltarea, de interacțiunea cu părinții sau alte persoane. Freud este de acord cu Ellis că orientarea homosexuală nu ar trebui considerată o formă patologică. Psihanaliștii care i-au urmat nu au împărtășit însă punctul lui de vedere. Sandor Rado a privit homosexualitatea ca pe o evitare fobică a sexului opus cauzată de interdicții parentale privind sexualitatea în perioada copilăriei. Paul Friedman și Edmund Bergler considerau necesară terapia pentru „vindecarea” celor care suferă de această boală iar vizunea lor era împotriva homosexualității.

Sincer, n-am nimic impotriva acestor oameni. A fi homosexual ori heterosexual ori bisexual ori Dumnezeu mai știe cum, e fix ca si cum ai spune că ești stângaci ori dreptaci. Nu e o alegere conștientă, e un fapt în sine. Nu-ți poți schimba orientarea sexuală doar pentru că așa dorește societatea, așa cum nu te poți educa să devii dreptaci doar pentru că majoritatea s-au născut așa. M-am născut stângace si-am luat bătaie zi de zi în școala primară, doar pentru că o idioată n-a putut accepta asta. M-a lovit cu arătătorul în palma stângă până mi-a amorțit-o apoi m-a trimis în banca mea, mi-a pus stiloul în mâna dreaptă și mi-a urat succes. Am scris cum a vrut ea. Când a vrut ea. Dar asta n-a schimbat cu nimic instinctul meu înnăscut de-a apuca lucrurile cu mâna stângă, de-a mă hrăni cu mâna stângă ori de-a duce la bun sfârșit orice altă activitate zilnică, ajutându-mă de aceași mână nepotrivită. Tot ce a făcut ea a fost sa-mi strice frumusețe de scris pe care nu l-am mai remediat de atunci încoace.

Chiar si așa, continuăm să-i educam pe ceilalți după propriile noastre reguli, nu-i așa?

Ia gândiți-vă un pic pornind de la povestea mea și stiloul. O persoană cu orientări sexuale altele decât ale tale o fi de-acord oare să îi te bagi tu ca chiloții în cur în viața lui așa cum o simte el pornind din interior spre exterior?? Da! Îl poți obliga să facă exact ca tine și chiar o faci dar n-ai să poți să-i schimbi instinctele ori plăcerile. Și dacă te gândesti bine nici ție nu ți-ar conveni să procedeze el cu tine în felul ăsta. Ar fi nepotrivit, nu-i așa? Te-ai simți marginalizat, neînțeles, forțat și nefericit.

„Pot fi persoanele homosexuale niște părinți buni?” – iată întrebarea!!

In primul rând, este important de înțeles faptul că orientarea sexuală a părintelui nu dictează orientarea sexuală a copilului! Să fie clar pentru toată lumea.

Copiii părinților homosexuali au la fel de multe șanse ca și cei care cresc în familii heterosexuale să aibă o orientare de tip homosexual (Allen & Burrell, 2002).

În plus, a fi sau nu un părinte bun nu ține de orientarea sexuală, ci de alți factori mult mai importanți. A crede că o persoană homosexuală nu poate fi un părinte bun doar din acest motiv este o idee bazată pe multitudinea de prejudecăți și credințe iraționale dominante în societate.

Asociația Americană de Psihologie arată că în urma studiilor efectuate pe grupuri de copii crescuți de părinți homosexuali versus copii crescuți de părinți heterosexuali nu au fost găsite dovezi care să ateste diferențe în dezvoltarea lor privind inteligența, adaptarea socială, adaptarea psihologică și relațiile interpersonale.

Patterson (1992) demonstrează același lucru – că nu există diferențe semnificative din punct de vedere statistic între aceste două grupuri de copii la nivel de abilități sociale, sănătate mentală sau adaptare.

Așadar, în loc de concluzii, aș adăuga cam așa:

Homosexualii au fost marginalizați, persecutați, exilați, închiși și omorâți de-a lungul timpului. Ura și stigmatizarea îndreptate împotriva lor îi determină pe mulți dintre ei să se confrunte cu o criză a identității – se ascund, le este rușine cu cine sunt, nu se pot accepta, se simt vinovați, rușinați ori își poartă rănile emoționale vreme de mulți, mulți ani.

Ura față de homosexuali este irațională și nejustificată.

Discriminarea, intoleranța și stigmatizarea încă există, represalii legale încă există, agresivitate și violență încă există, privarea de anumite drepturi încă există. Înainte de a ne defini calitatea și valoarea umană în funcție de orientarea noastră sexuală, apartenența la o anumită etnie, rasă ori religie, ar fi bine să o definim mai degrabă în funcție de felul în care suntem noi ca oameni, indiferent de toate aceste aspecte!!!

Nu este nimic rușinos, imoral sau de condamnat în ceea ce privește homosexualitatea. Ceea ce este într-adevăr problematic este faptul că după atâția sute de ani de evoluție și descoperiri științifice, mulți oameni sunt încă tributari unei gândiri învechite!!!

În încheiere doresc să mai spun un singur lucru… pe viitor, atunci când vă intersectați viețile cu ale acestor oameni „anormali” să încetați să-i mai judecați atât de aspru. Sunteți nedrepți dincolo de orice argument ați fi capabili să aduceți!

Vă îmbrățișez cu mare drag pe toți, fără nicio excepție! 🤗

Reclame

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient

Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. – Osho

Freedom

c5b5844f739c5b75c91fd2c7519ec7ee

„Cea mai mare frică din lume este frica de părerea celorlalți.
Iar în clipa în care nu-ți mai este frică de turmă, nu mai ești oaie, ești leu. Un răcnet puternic se aude în inima ta, răcnetul libertății…
Când un om atinge o stare de liniște absolută, el răcnește ca un leu. Știe pentru prima dată ce este libertatea, pentru că acum nu-i mai e frică de părerea nimănui.
Nu contează ce spun oamenii. N-are nicio importanță dacă te numesc sfânt sau păcătos; singurul în măsură să te judece e Dumnezeu. Iar prin «Dumnezeu» nu se înțelege o persoană, ci întregul univers”. – Osho

Descatuseaza-ti mintea, inima si sufletul din lantul nemilos al ….lumii.

Lasa-te dominat, strict de Lumina din tine si …. bucura-te.

Zdrozeste-ti cu calcaiul, limitele … si fii!

Fii TU dincolo de orice, dincolo de oricine.

Fii liber, om frumos … oriunde te-ai afla! 🙂

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Love letter

88d7eb45c07a72fcc180617a71cc635a

Bun venit, Toamna…Poftește!

Nu-ți scoate pantofii.

Nu e nevoie sa calci pe vârfuri.

Îndrăznește!

Așează-ți sufletul în fotoliu …. și ramai!

( o zi, o săptămâna, o luna, un an, o veșnicie )

Cat o fi, sa fie!

 

Nu cauta nimic. Nici sa-mi faci pe plac  …

…nici sa-mi ștergi răni din epoca de piatra.

Fii, pur și simplu….

You should never forget to be happy!

Când ești trist … ia o pauză.

Când ești furios … ia o pauză.

Când ești obosit … ia o pauză.

Când nu știi încotro să te îndrepți … ia o pauză.

Când te răscolesc întrebările și nu găsești răspuns … ia o pauză.

Când ai vise dar îți lipsesc pașii ce te-ar putea duce la împlinirea lor ..  ia o pauză.

Respiră adânc … așează-te o clipă lângă tine… și ia o pauză!

… Când iei pauză … mulțumește!

Sunt mii de binecuvântari de jur împrejurul nostru pe care omitem să le privim în ochi. Vedem doar ce ne lipsește.

Ce-ar fi să ne bucurăm de partea plină a paharului?! De faptul că însă putem visa!

Ce-ar fi să ne bucurăm că suntem vii? Că suntem pe propriile noastre picioare?!

Că avem unde să ne întindem trupul și unde să ne așezăm capul la lăsarea întunericului.

Că avem prieteni ce-ar face totul pentru noi?

Ce-ar fi să ne bucurăm că avem familii? Mâncare caldă pe masă, Cer albastru deasupra capului?

Răsfață-ti ființă, zic! Ia o pauză! (Și nu uita…)

… Când iei pauză … mulțumește!

Azi. Acum. Aici.

(…)Amintește-ți ca te-ai născut ca sa trăiești pentru tine …. prin tine! (…)

O săptămână minunata, dragilor. Va îmbrățișez cu drag, fără excepții!