Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..

Reclame

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

Cuvinte … pentru mai târziu. 

Te strădui … ceva mai mult? (Faci asta pentru mine?)

Mulțumesc! Acum ascultă … Când mă vei atinge …(data viitoare)… încearcă ceva mai mult și simte-mă! 

Măsoară-mi pulsul și încântarea! Simte-mi bucuria de-a te avea lângă mine. Îmbrățișează-mi nu doar trupul … dar mai ales inima!

Și-ascultă-mă. Data viitoare … când mă vei privi … încearcă ceva mai mult si observă-mă! In toată profunzimea. 

Poti! (Încearcă!) Privește-mă direct in ochii sufletului!

Sa-mi spui ce simți cu toate cuvintele tale. Sa nu te abtii! … și te rog … nu trage concluzii pripite.

Dumnezeu m-a înzestrat cu multă emoție, nu e vina mea! S-ar putea să nu știu ce fac… S-ar putea să nu găsesc gesturile potrivite și-apoi s-ar putea să mă împiedic în propoziții lipsite de sens. Tu fii lângă mine. Trup … si suflet!

Când îți vorbesc … încearcă ceva mai mult și absoarbe-mă! Lasă-mi cuvintele să te cuprindă. Te rog…

Încearcă ceva mai mult decât să mă auzi … ascultă-mă! Glasul meu s-ar putea să vibreze și s-ar putea să tacă inutil. Nu-i vina mea. Tu fă cumva și ascultă-mi necuvântul!

Mulțumesc….

Și dacă ai hotărât să mă asculți … dincolo de toate tăcerile lumii, fă un efort în plus si intelege-mă.

( apoi vorbește-mi )

Spune-mi ceva! Orice! Dar nu-ți întoarce privirea! Mă va ucide gândul că te-aș putea dezamăgi.

Data viitoare, când mă vei avea la o bătaie de inimă distanță … simte-mă!

Observă-mă! Vorbește-mi!

Încearcă ceva mai mult …

Fii lângă mine trup…fii lângă mine, suflet!

Premoniție

 

thinking-of-you-picture
Am eu așa o presimțire … că fericirea mea are doi ochi blânzi pe care abia aștept să îi revăd! 

Ești extraordinar! Superb! Talentat! Ești … copil al lui Dumnezeu!

bcdc948adc37e110c35725508e3ee0bb.jpg

Ne întrebăm mereu, plini de îndoială: 

„Cine sunt eu să fiu genial? Cine sunt eu să fiu talentat? Cine sunt eu să fiu extraordinar? Cine sunt eu să fiu superb? Adorat? Iubit? Neprețuit? Cine sunt eu să reprezint lumea întreagă a cuiva?!”

De fapt … formulăm greșit întrebarea! Corect ar fi:

„Cine sunt eu să nu pot fi toate astea?!”

Sunt copilul lui Dumnezeu! Nu-i așa?! 

Deci, pot! Am dreptul de-a fi și extraordinar și superb! Și-atunci?! De ce mă privesc mereu din cel mai urât unghi?! De ce îmi desenez limitele, strâmb? De ce sunt primul care mă condamnă? 

 

Te-ai gândit vreodată ce ne înspăimântă mai tare? Propria noastră Lumină sau întunericul din noi?!

Haideee! 🙂

Fii superb! Talentat! Extraordinar! Genial!

Fii adorat! Iubit! Neprețuit!

Fii Lumină!

Fii copilul lui Dumnezeu!