Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Reclame

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

Cuvinte … pentru mai târziu. 

Te strădui … ceva mai mult? (Faci asta pentru mine?)

Mulțumesc! Acum ascultă … Când mă vei atinge …(data viitoare)… încearcă ceva mai mult și simte-mă! 

Măsoară-mi pulsul și încântarea! Simte-mi bucuria de-a te avea lângă mine. Îmbrățișează-mi nu doar trupul … dar mai ales inima!

Și-ascultă-mă. Data viitoare … când mă vei privi … încearcă ceva mai mult si observă-mă! In toată profunzimea. 

Poti! (Încearcă!) Privește-mă direct in ochii sufletului!

Sa-mi spui ce simți cu toate cuvintele tale. Sa nu te abtii! … și te rog … nu trage concluzii pripite.

Dumnezeu m-a înzestrat cu multă emoție, nu e vina mea! S-ar putea să nu știu ce fac… S-ar putea să nu găsesc gesturile potrivite și-apoi s-ar putea să mă împiedic în propoziții lipsite de sens. Tu fii lângă mine. Trup … si suflet!

Când îți vorbesc … încearcă ceva mai mult și absoarbe-mă! Lasă-mi cuvintele să te cuprindă. Te rog…

Încearcă ceva mai mult decât să mă auzi … ascultă-mă! Glasul meu s-ar putea să vibreze și s-ar putea să tacă inutil. Nu-i vina mea. Tu fă cumva și ascultă-mi necuvântul!

Mulțumesc….

Și dacă ai hotărât să mă asculți … dincolo de toate tăcerile lumii, fă un efort în plus si intelege-mă.

( apoi vorbește-mi )

Spune-mi ceva! Orice! Dar nu-ți întoarce privirea! Mă va ucide gândul că te-aș putea dezamăgi.

Data viitoare, când mă vei avea la o bătaie de inimă distanță … simte-mă!

Observă-mă! Vorbește-mi!

Încearcă ceva mai mult …

Fii lângă mine trup…fii lângă mine, suflet!

Sunt om. Sunt femeie.

Handmade-font-b-famous-b-font-font-b-ballerina-b-font-canvas-font-b-painting-b

Sunt om.
Sunt femeie.
Prin natura mea, sunt o strangareata de mare clasa! Colecționez aproape orice. De la învelișul de ciocolata pana la bonul fiscal de la buticul din colt.
Păstrez la loc de cinste cuvinte, gesturi, promisiuni, zâmbete ….
Strang la piept marea, sărut aerul proaspăt, îmbrățișez pădurea!
Podul e ticarit cu de toate.
Rareori arunc ceva. Totuși … când o fac, o fac cam pentru totdeauna.
Si-atunci, scotocesc peste tot!
Prin buzunare, prin geanta, prin viata …
Răstorn podul cu susul in jos și …. nu ma opresc pana când aerul nu devine respirabil …
Sterg de praf raftul amintirilor și arunc la cos toate durerile pe care le-am păstrat cu o încăpățânare demna de orice mirare.
Arunc dezamăgirile, așteptările, promisiunile expirate…
Renunț la relații trase de par, la iubiri false, la oameni….

Sunt om. Sunt femeie.
Colecționez toate nimicurile lumii – toate nebuniile – toate lacrimile – toate dezamăgirile.
Pana într-o zi… când rostogolesc geanta și las sa cada țăndări pe asfalt întreg trecutul! Cu oamenii lui … cu speranțele lui deșarte …

O fac rar … dar o fac pentru totdeauna.

Apoi … mi-așez capul in palma și plâng! Imi spăl curajul într-o baie sărata și ma înec într-un somn ce-mi vine mănușă epuizării fizice, psihice, mentala!
Sunt om. Sunt femeie!

1 minut – macar – ne pasa!?

10414471_1623415191214819_4281767862959025734_n

Dumnezeu ne-a inzestrat cu puterile iubirii sa putem vindeca!

Sa putem repara vieti distruse din cauza urii, a nepasarii, a rautatii, a ignorantei …

Totusi, preferam sa lovim! Preferam sa distrugem! Sa rupem in mii de bucati sperante!

Iubim minciuna si terfelim suflete cat colo!

Dezbinam si nesocotim pana si divinitatea!

Apoi …. dupa ce tot ce ne inconjoara devine  praf si pulbere, incepem sa ne smiorcaim! Ne aplecam privirile asemenea unei pisici nevinovate ce-a rasturnat jucandu-se paharelul plin cu lapte, si nu intelegem de ce ….

De ce nu ne intelegem unii cu altii…

De ce in locul pacii, traim sub teroarea unui razboi ce sta sa ne nimiceasca atat plaiurile cat si simtirile ….

De ce vorbim fara ca nimeni sa ne asculte…

De ce  NEPASAREA si NELEGIUIREA au capatat brusc un credit atat de mare?!

D-aia! 🙂

…pentru ca suntem atat de complicati!

Cine ne-ar intelege privindu-ne cum…chiar si atunci cand doare, lovim! …Trantim, risipim, distrugem!

Cine?!