Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Reclame

Cursul firesc al vieții

Am eu așa o presimțire, că nimic nu e durabil, cu atât mai puțin veșnic. Nici durerea, nici starea de bine. Nici tristețea, nici fericirea. Nici ura, nici iubirea. Nici dorul, nici dorința de-a sta de-o parte. Intr-o anumită parte.

Curgem …

Decorul se schimbă periodic. Hotarul flămând își prelungește  într-un ritm haotic linia, pana și Soarele își plimbă raza, când înspre tine, când înspre mine. Nu stă în dreptul nimănui, convins că acolo îi este locul.

Nici măcar inima nu-și păstrează un ritm al ei. Bate tahicardic uneori, abia șoptit alteori.

Visăm azi violet, mâine în galben, poimâine curcubee…

Nimic nu e durabil … cu atât mai puțin veșnic!

Furtuna

rain_storm_by_horrormove

Dupa furtunile sufletului, ca și după ale naturii, cresc flori ce le credeam uscate.

Picurii de ploaie se zbat în căderea lor,

Plâng norii!

Cerul s-a transformat in cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

…. și acum aleargă!

Se ascunde! Se teme!

Vântul înfuriat, loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul.

Răscoleşte munţii,

Împrăştie marea!

 

Ochiul etern, clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

Şi totul s-a liniştit!

 

Frunze

10679944_1568269206729418_2689422517613474952_o

Nu uitati sa va bucurati de minuniile toamnei!
Va imbratisez pe fiecare in parte!
Aveti mare grija de voi!
══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════

Nu-ţi pasă …
E toamnă!
E vremea lor să moară…
Tu încă mai ai timp!
O calci …
Parcă devi mai plin de viaţă!
Ea a murit…
Tu încă mai ai timp.
Şi încă una,
Apoi o alta,
Le calci pe amândouă apăsat!
Doar frunze…
Îngălbenite, prăfuite,
Mult prea bătrâne
Şi pline de păcatele persoanelor ce le-au călcat!
Zâmbeşti …
Căzut pe gânduri,
Te-ntrebi cât timp ţi-a mai rămas,
Şi aproape inutil,
Dar plin de fermitate,
Pe următoarea,
Surprinzător,
O ocoleşti!
Dar nu de teamă…
Poate că-ţi pasă!
Parcă n-ai vrea să le răneşti…
Şi iar zâmbeşti …
Doar frunze obosite!
Nu-ţi pasă!
E toamnă,
E vremea lor să moară,
Tu încă mai ai timp!

══════ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══════

Versuri – Alina Panea ( Rhea – Cartea cu desene )