My way to Heaven

„Sufletul meu nu poate găsi o scară spre Rai, decât prin frumusețea Pământului …” –  M. Buonarroti

Anunțuri

Chin și speranță – Golgota

După Iisus Hristos, greutatea crucii a devenit divină! O greutate… înaripată!

Crestinatatea comemoreaza in Vinerea Mare moartea Mantuitorului, care s-a jertfit pentru salvarea noastra, a tuturor. In Vinerea Mare, Iisus a fost rastignit pe cruce, dupa ce a parcurs cu crucea in spate drumul pana la locul rastignirii, urcand Dealul Golgotei si facand 14 popasuri, unde Mantuitorul S-a oprit sub povara crucii.

Drumul pe care l-a parcurs a ramas in istoria crestinatatii ca “Drumul Crucii” sau “Drumul Durerii” si este identificat cu parcursul vietii fiecarei persoane in parte.

In Vinerea Patimilor, cum mai este cunoscuta aceasta zi, se oficiaza denia Prohodul Domnului.

1. Primul popas marcheaza inceputul durerii, inceputul suferintei, locul unde Iisus a fost condamnat la moarte, respectiv curtea casei lui Pilat. Aici, in cetatea Antoniei, Mantuitorul a fost prezentat multimii si judecat, apoi condamnat la moarte. Aici este marcat inceputul calvarului pentru mantuirea neamului.

2. Al doilea popas care marcheaza un moment sacru este Pretoriul, locul unde pe umerii lui Iisus a fost pusa crucea pe care avea sa o poarte pana la locul unde a fost omorat. In Pretoriu, iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu strigand “rastigneste-L”, locul in care Mantuitorul porneste pe Drumul Durerii, care coboara spre Valea Tyropeon.

3. Locul in care se intersecteaza doua strazi din vechea cetate, una ce vine de la Poara Leilor si una de la Poarta Damascului, este cel de-al treilea popas. Aici Iisus a cazut pentru prima data sub greutatea crucii, marcand, astfel, un moment dureros.

4. Al patrulea moment ramas in istoria crestinismului ca unul extrem de emotionant este cel in care Fiul lui Dumnezeu se intalneste cu mama Sa, ingenunchiat de greutatea crucii sale. O capela dedicata mamelor indurerate se afla acum pe acest loc, iar intr-un loc dosit, doua urme de sandale despre care se spune ca ar fi urmele Maicii Domnului.

5. A cincea oprire este locul care marcheaza ajutorul primit de Iisus de la Simon din Cirene. Acesta a fost silit sa-l ajute pe Hristos si a carat, o bucata de drum, crucea in locul Lui.

6. Acest moment marcheaza intalnirea Domnului cu Veronica, aceea care Ii sterge chipul insangerat cu naframa. Potrivit traditiei, ea a fost tamaduita de Iisus Hristos de curgerea de sange care o chinua de multi ani. Inainte de a purta acest nume, ea se numea Faustina.

7. La a saptea oprire este marcata cea de-a doua cadere a lui Iisus, care, slabit de greutatea lemnului, s-a prabusit pentru a doua oara la pamant. Obligat sa se ridice si sa-si urmeze drumul, el si-a continuat calvarul pana la sfarsit.

8. Momentul al optulea este cel in care Mantuitorul se intalneste in drumul Sau cu femeile mironosite, care plangeau pentru El. Aici, el a mangaiat-o pe Maica Sa si pe femeile credincioase, spunandu-le sa nu mai planga pentru El, ci mai ales pentru ele si pentru copiii lor, adica pentru pacatele lumii.

9. Imediat dupa a opta oprire, Mantuitorul a cazut pentru a treia oara, rapus de greutatea crucii de pe umerii sai. Invatatura ortodoxa arata ca cele trei caderi ale Domnului reprezinta cele trei zile in care el a stat in mormant. Urmatoarele popasuri sunt, de altfel, in Biserica Sfantului Mormant si pana in Mormant.

10. Momentul al zecelea marcheaza ajungerea pe Golgota si dezbracarea Domnului de hainele Sale. In acea vreme, situata in afara cetatii, Golgota era locul in care a fost infipta crucea pe care a fost rastignit Iisus, loc unde a inceput mantuirea lumii, unde dragostea lui Iisus pentru oameni a biruit moartea, platind cu jertfa suprema.

11. A unsprezecea oprire marcheaza tintuirea in cuie a Mantuitorului pe cruce, sub ochii indurerati ai mamei sale. Astazi a devenit loc de inchinare, de meditatie si de pocainta.

12. Oprirea a doisprezecea simbolizeaza rastignirea si respectiv moartea Mantuitorului pe cruce. Trupul istovit de suferinta a Fiului lui Dumnezeu si-a dat ultima suflare, pe cruce. Astazi, credinciosii viziteaza locul, piatra in care a fost infipta crucea, care pot fi atinse de oricine.

13. Momentul al treispezecelea simbolizeaza coborarea domnului de pe Cruce. Dupa moartea Sa, cele trei trupuri au fost date jos de pe cruce, iar trupul lui Iisus a fost asezat pe Piatra Durerii, sau Piatra Ungerii. Aici a fost uns in graba si infasurat in giulgiu, inainte de a fi pus in mormant.

14. Aceasta este ultima oprire si marcheaza punerea Domnului in Mormant si Invierea.

Acesta este cel mai sfant loc al crestinatatii, locul care adaposteste minunea Invierii, a biruintei dragostei asupra mortii.

Telegrama

tmb_79060_4390

Te rog … Fugim undeva împreună?

( eventual într-o alta lume?! )

 

Undeva … unde ploua cu vise și ninge cald?

Haideeeeee… De ce stai pe gânduri?!

( împachetează-ți fuguța cuvintele, scoate-ți pantofii, stinge lumina !)

Nu uita sa bei multa apa!

Vreau sa cautam toamna eterna … o fi calea lunga, știu eu?!

( sa nu ne oprim inutil, zic… )

 

Înainte sa ieși pe ușă, asigura-te ca -ai luat cu tine zâmbetul, curajul și neclintirea, auzi?!

( Ce vor spune ceilalți|?! ) De ce-ți pasa? ….

Abia dacă ne vor simți lipsa!

(  eventual …poți lipi pe frigider un bilețel cu „vin imediat”… )

Daca ne grăbim, într-un veac și-o luna plina … suntem înapoi!

Aduc eu busola, seninul … și ciocolata!

Un drum înainte

Am privit întotdeauna – viața – ca pe un drum. Un drum înainte, firește …

Unul cu multe curbe spectaculoase. Pietruit cu speranță. Stropit cu raze în culorile curcubeului.

Unul cu foarte mulți pași. Si multă poveste.

Povestea mea. Povestea ta. Povestea lor. Povestea noastră.

Un puzzle ce pare nesfârșit.

Cu temperaturi extreme … și vânt puternic. Cu ape repezi și valuri dulci de lapte.

Cu munți înalți … și cer albastru!

Cu drum de țara și câmpii întinse de maci …

Cu piese multe, în general, în culorile sufletului.

Cu zâmbete și lacrimi, cu prieteni ce-ți țin mâna în mâna lor.

Cu oameni – îngeri, meniți să-ți deseneze aripi de fluture pe tâmplă. ( Și zborul. )

Cu brațe dragi ce ne cuprind nu doar trupul …dar mai ales inima.

 

Întotdeauna am privit viața – un miracol. O cale … ce duce mereu înainte …

Un drum, în care … murim și renaștem, constant.

( Un amestec de mireasmă și vise. )

Am privit întotdeauna, viata … ca pe un drum. Un drum înainte, firește … 

Drumul.

 „Camino e o boală. Te-apucă nerăbdarea să-l faci!”.

camino

El Camino de Santiago

… este unul dintre cele mai vechi drumuri de pelerinaj din lume. Practicat de sute de ani, acest drum e bătătorit de pantofii a zeci de mii de pelerini anual. Anul trecut, conform statisticilor, au fost în jur de 200.000 de pelerini de pe tot globul pământesc. Drumul duce spre orașul din nord-vestul Spaniei, denumit Santiago de Compostela, în inima căruia tronează catedrala catolică a Sfântului Iacob, aceasta din urmă fiind oarecum și punctul de final al pelerinajului. Cu toate că pare a fi la prima vedere un pelerinaj religios, destinat prioritar catolicilor, și închinat Sfântului Iacob, diversitatea celor care fac acest drum în zilele noastre e din punct de vedere istoric, amuzantă. Pelerinii din secolul 21 se adună pe El Camino de Santiago din toate colțurile lumii și de foarte multe ori nu sunt religioși sau practică alte religii decât cea catolică. Ba chiar, există nenumărate cărți și statistici, ce descriu motivele celor care vin să parcurgă drumul ce duce spre ”capătul lumii”. Pâna la urmă, asta e cea mai misterioasă parte a acestui drum, căci prima întrebare între pelerini de cele mai multe ori e – “de ce ești aici”, înainte chiar de “cum te cheamă”.

Motivatiile lor sunt, însa, diferite: natura, culturagastronomia, întâlnirile, aventura, provocarea fizica si redescoperirea bucuriilor simple.

Pelerini la Santiago au fost odinioara Sfântul Francisc, Roland (fiul lui Carol cel Mare), El Cid, si, mai aproape de noi, Paolo Coehlo, Shriley MacLane, Luis Bunuel…

În ultimii ani, Drumul catre Santiago trece printr-o renastere. A fost redescoperit de oamenii în cautarea ineditului si a fost declarat Itinerar Cultural European in 1986, apoi inclus in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

În traducere liberă, El Camino de Santiago – înseamnă Drumul lui Iacob, un drum pe care se presupune că ar fi mers Apostolul Iacob, încercând să ajungă la Capătul Lumiipredicând Învățătura lui Hristos.

Cel mai faimos traseu către orașul Santiago de Compostela, țelul oricărui pelerin, este Ruta Franceză, venind dinspre Franța în Spania. Acest drum de pelerinaj respiră istorie, legendă, cultură și frumuseți naturale, pe cât de variate, pe atât de provocatoare și îmbietoare.

Există insa mai multe rute de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Voi enumera o mare parte dintre ele:

Camino Frances – cel mai popular drum de pelerinaj din toate timpurile – cu punctul de pornire St. Jean Pied de Port (Franța), și traversarea Spaniei prin orașele Pamplona, Longrono, Burgos, Leon, Saaria –  cu un total de 781 km

Camino del Norte –  cu pornire în Irun și traversarea Spaniei de-a lungul coastei maritime, prin orașele Bilbao, Santander, Gijon, Ribadeo și un total de 830 km

Camino de Madrid – cu pornire în capitala Spaniei și traversarea orașelor Segovia, Medina, Sahagun, Leon – cu un total de 676 km (320 km separat, apoi continuă pe ruta Camino Frances de la Sahagun)

Camino Portugues – cu pornire la Lisabona (Portugalia) și trecere prin Santarem, Coimbra, Porto, Ponte de Lima și Pontevedra – cu un total de 615 km

Camino Via de la Plata – cu pornire în Sevilla și trecere prin Merida, Caceres, Salamanca, Zamora, Verin – cu un total de 1000 km

 Simboluri

piatra cu semn santiagoSimbolul principal al Drumului este Scoica Albă. Legenda religioasă menționează că Sfântul Iacob a fost găsit în apele mării învelit în scoici.

Pe de altă parte, scoica simbolizează studii și înțelepciune, iar drumul acesta a fost și este în continuare, un drum inițiatic – un drum care aduce cu sine lecții de viață și prin ele înțelepciunea vieții.

sfantul iacob cu toaigUn alt simbol al drumului este Tărtăcuța, de cele mai multe ori, agățată de toiag.

sun-santiago-signNu în ultimul rând, un simbol puternic și tot mai actual, al acestui pelerinaj, este simbolul soarelui. De fapt este un soare, pe forma unei scoici, o combinație dintre cele două. E de la sine înțeles, de ce soarele a devenit un simbol atât de popular de-a lungul timpului, pentru că tot mai mulți urmăresc vechea idee, de a merge nu doar pâna la Santiago de Compostela, ci de a ajunge la Capătul Lumii  – adică la Finisterre și de a întâmpina glorioși asfințitul soarelui, ca simbol de realizare și de finalizare a unei provocări uriașe, fiecare lepădându-se de vechile obiceiuri și prejudecăți, îmbrățișând cu candoare noua viață, noua gândire – provenită din înțelepciunea acumulată pe drum.  Simbolul mai înseamnă și – mai multe drumuri care se unesc într-un singur punct – Santiago de Compostela.

O altă enigmă simbolică a acestui drum este – Calea Lactee – față de care drumul El Camino de Santiago se presupune a fi fost gândit să parcurgă paralel galaxiei noastre, celții urmărind Calea Lactee spre Capătul Lumii.

De la această idee pornește, cred, și denumirea de Santiago de Compostela, contrar legendelor creștine, iar Compostela provine de la ”Compo” și ”Stelae” – care în traducere înseamnă câmp de stele.

 

In Saint Jean Pied de Port, fiecare pelerin primește un pașaport  numit credencial  in care se notează data când începe călătoria, iar acesta va fi stampilat in fiecare oras vizitat. Stampila se pune la locurile de cazare, biserici sau muzee, fiecare loc are o stampila care concurează în creativitate. La finalulul traseului, in Santiago, pe baza pasportului se primește compostela, dovada incheierii pelerinajului.

pilgrimscredential66

Pentru a începe El Camino trebuie sa ai un echipament special, bocanci, un rucsac, sac de dormit,toiag și minimum de haine si accesorii, acest rucsac il vei avea în spate aproape o luna, cu cât e mai ușor cu atât mai bine pentru spatele tău. Pelegrinii urmăresc simbolul scoicii, acesta ii ghidează pe tot parcursul drumului pentru a nu se rătăci. Scoica Sfântului Iacob este atașată pe rucsacul fiecărui pelerin.

Primul oraș turistic din acest traseu este Pamplona, cunoscut în toata lumea pentru cursele cu tauri. Pamplona este capitala fostului regat al Navarei, iar unul dintre vizitatorii fideli al acestui oraș este Ernest Hemingway.

Un alt oraș încărcat de istorie, unde pășesc pelerinii, este Burgos, iar aici se afla una dintre cele mai mari mănăstiri gotice din Spania.

Cruz de Ferro este un punct de maxima importanta pe acest traseu. Sub crucea de fier pelegrinii arunca o piatra luată din țara lor, este momentul în care  “Ti se ia o piatra de pe inima”. Piatra reprezinta grijile pe care călătorii le vor uitate sub acea cruce, sa se amestece printre toate grijile de care cei ajunși în acel loc vor sa scape și sa rămână acolo, sa nu mai găsească drumul de întoarcere.

Dupa milioane de pași parcurși, după mii de gânduri care  trec prin cap timp de săptămâni întregi în care  mergi si tot mergi, după ce ochii vad panorame pe care nu ai vrea sa le uiți niciodată, după ce cunoști oameni care au venit cu atatea scopuri pe aceasta Cale, după o lecție de istorie și cultura se ajunge în sfârșit în Santiago de Compostela. Vizita la catedrala din Santiago reprezinta finalul unei calatorii spirituale, în care pelerinii se redescoperă pe sine, meditează, reflecta la viata lor care dintr-un motiv sau altul i-a împins sa parcurgă acest traseu.

Este sfârșitul unui drum în care “fiecare își poartă gândurile, planurile, bucuriile și durerile personale, speranțele și aspirațiile doar de ei știute”

PS : Va recomand din tot sufletul meu sa vedeti filmul The Way ( 2010 ), nu am mai trecut niciodată prin atâtea sentimente în urma vizionarii unui film: am suferit alaturi de Tom, mi-au dat lacrimile la scenele cu încărcătură emotionala, am ras de pataniile amuzante ale pelegrinilor, am vazut panorame extraordinare …. m-am simtit eliberata cand Tom a ajuns la finalul drumului si am plans din nou la  despartirea pentru eternitate dintre un tata si un fiu!

Vreau si eu s-aud…. „BUEN CAMINO!” 😛