Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Reclame

Traveler in time

fork-in-the-road3.jpg

 

Nu știu de ce …nu știu de când … sau cum a fost posibil o astfel de isprava, dar ….

Cineva, pesemne, mi-a despicat poteca vieții în doua cărări ciudate!

Stanga coboară abrupt … in mine! Dreapta ma duce la tine…

Zilnic, ma port în bucăți zdrențuite pe drumul ce duce la tine,

și-mi scap frânturi de vise în drumul ce duce spre mine.

Abia dacă-mi zăresc sufletul, din când în când!