Dor de tine …

Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasa care guvernează și orânduiește totul, de la atomul neînsuflețit pana la ființele raționale: de la ea pleacă și spre ea converg, ca spre un centru de irezistibila atracție, toate gândurile și acțiunile noastre.

Gustavo Adolfo Becquer

Spovedanie (8)

narcise (1)

Nu ma pot lauda cu dragostea mea pentru Dumnezeu, pentru ca îL dezamăgesc zilnic. Dar ma pot lauda cu dragostea Lui pentru mine, pentru ca El nu m-a dezamăgit niciodată…

Pentru tine

Azi, Cerul, promite o porție zdravănă de soare! Bine face! Îmi căzuse în gând, niște fărâme de ploi, cuibarite în suflet, încă de anul trecut. Le-a zvantat, binișor! Mă gândesc că ar trebui să-i mulțumesc, desenându-mi pe chip un zâmbet. 

Uite … mi-a așezat până și acești ghiocei în dreptul inimii … 

Un zâmbet anemic, aș putea să-i dăruiesc și eu. Unul, cat să-și deschidă raza gălbuie până înspre tine… Mda. 

Zâmbesc. Cu toată inima.  

Aș putea spera oare, că te-ar ajunge și pe tine, primăvara?! Măcar, în spatele ferestrei?! …

(Te vad cum,  dincolo de gânduri, mai tragi cu ochiul după ea … )

Zâmbesc! Larg, cu tot sufletul… 

Să-ți fie, soare… Și multă lumină! În dreptul ferestrei, dar mai ales, în mijlocului inimii. 

Scrisoare de dragoste

„Chiar dacă fericirea mai uită de tine, tu nu uita de ea!”

Uneori, te văd sprijinit în visare, suflete…Alteori, te simt înecat într-o tăcere adâncă! Știu! Te sufocă lipsa unor inimi …

(Și pe mine!)

Dar rogu-te … respiră! Umple-ți plămânii cu speranță și mergi înainte!

(Inaintea mea, in dreptul meu, nu contează! Doar mergi înainte!)

Suntem părți ale aceluiași întreg. N-am putea exista, unul în lipsa celuilalt. Așadar …Respiră! Mă lași fără aer … 

(Nu vezi cum mă sufoc?!) 

Respiră! Încă o dată!… Și încă o dată! Nu te opri! Măsoară-mi secunda, minutul, ceasul … în metri cubi de oxigen… Mulțumesc! Acum … iubește! 

(Da… știu că inima si cu tine, ați rupt orice legătură…)

Nu-mi pasă! Reintregiti-vă!

M-auzi, suflete?!

Să se facă lumină …! Vreau să-mi fie cald…! Nu pricepi?! Vreau o primăvară eternă cam … peste tot! 

Îți amintești?

„Împreună! Și niciodată, separat!”

Haide! …Ridică-te de jos! Culege-ți buchet – lacrima – și suflă-ți cât mai în larg, neputința și durerea!

(Gata! Știu …)

Umple-ți privirea de verde… Mă rog, de-albastru .. prea puțin importantă culoarea, acum! …te las pe tine să-o alegi! O singură pretenție pot avea și eu, zic… 

M-auzi, suflete?

Nu-mi sta posomorât! Nu mi te colora, sobru … Nu-mi sta, palid … și nici incercănat! Strălucește! 

Te vreau … viu! 

Promisiune

Te voi iubi în taină, într-o tăcere lipsită de parfumul respingerii … 

Într-o singurătate a mea, ferită de ochii lumii, absolvita de orice vină, unde îmi vei aparține cu totul, doar mie și nimănui altcuiva…

(Așa voi face.) 

Te voi adora în gând, sub bolta unui cer pustiit … și te voi îmbrățișa dincolo de spațiu și timp … 

Știai ca in spatele dorințelor, există un câmp … un spațiu în care timpul stă in loc? Unde visul capătă contur? 

Acolo …e un tărâm în care putem îngenunchea și săruta pământul …Iubind. Cuprinzând în brațe, strâns, inima celuilalt. 

…………………………………….

Te voi întâlni acolo!

Gând … lângă o ceașcă de cafea!

fb_img_1483910340075.jpg

…. am vaga impresie că ne aflăm pe un drum greșit, căutând necontenit dragostea, considerând această căutare, ca fiind cea mai de preț îndeletnicire ori datorie a omului in această misterioasă călătorie terestră. 

O căutăm departe … niciodată în noi înșine, aproape deloc in ceilalti …

O așteptăm ca pe un miracol, scotocim toate cotloanele în disperarea de-a o întâlni, ne transformăm existența într-o adevărată luptă de supravietuire, visând cu ochii deschiși la clipa în care, o vom cuceri!

Totuși, probabil unica noastră datorie în această viață, ar fi să zdrobim zidurile ce ne stau ca niște fortărețe în calea ei ….

Și dacă am reuși să facem asta, ea – dragostea– ne-ar găsi negreșit…. n-ar mai fi nevoie să își transforme tandrețea în mușchi …. încercând să treacă dincolo de zidul încăpățânării, a orgoliului ori a nebuniei noastre.

Ar putea să-și cuibărească nestingherită, întreg confortul emoțional, toată tandrețea și toată căldura … până în brațele sufletelor noastre. 😁

„Ești fericită? Da … Aș putea fi!” 

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!