Spovedanie (9)

(….melodia asta ….) Nici nu știu cum de mi-am amintit-o tocmai azi. Mintea mea e tare întortocheată … N-a prea uitat nimic din tot ce-a fost, cu toate că tu te băteai cu pumnu-n piept că am s-o fac. Că aşa e construit omul, să uite. Să uite când? În care viață?

Știi că încă mi-e dor de tine? Tu știi că uneori îți pot auzi limpede glasul? 

Îmi amintesc, de exemplu, ca și cum a fost ieri, prima noastră seară împreună. Când îți tremura teribil, nu doar vocea ci întreg trupul. Când am vorbit întâia oară despre dragostea asta nebună. 

Îmi amintesc zâmbetele, îmbrățișarile, dansul nostru, cafeaua, plimbările, gelozia fetelor, câinele ăla nebun care mă latra de fiecare dată când atingeam talpa dincolo de poartă, înghețata de pepene, chifteluţele tale speciale cu soia (bleacs), sucul de grape care-ți plăcea teribil … 

Îmi amintesc dorul neobosit, nerăbdarea de-a ne vedea, telefoanele, claxonul mașinii ce-mi dădea de știre că mă aștepți în fața blocului …  Fierbințeala palmelor, surâsul tău, bucuria… 

Îmi lipsesc toate astea. 

Îmi lipsesc nopțile în care dormeam împreună. Mână ta neobosită care reușea să mă cuprindă, indiferent de cât de mulți purici în fund aveam! Și-mi lipsește teribil mirosul tău. Da … n-am fost capabilă niciodată să explic acest miros, desi ai întrebat insistent de câteva ori. Nici în zi de azi n-aș ști să o fac. Habar n-am. Era al tău. Și-mi plăcea mie maxim. Uneori, rămânea impregnat în hainele mele. Chestia asta mă făcea să râd fericită de fiecare dată când ajungeam acasă. Cumva, îmi puteam imagina că te am cu mine permanent. Chiar și atunci când nu te aveam. 

Caraghios, dar uite, îmi lipsește până și haosul din camera ta. Hainele alea aruncate cât colo. Dezaprobarea ta când mă apuca hărnicia de-a le așeza pe fiecare la locul lor. N-am să-mi găsesc niciodată mănușile, umbrela, căciulă, dacă le ascunzi aşa!

Mi-e dor de privirea ta când mă iubea. De ochii tăi aprinsi când te apuca pofta de mine. 

Cel mai mult și mai mult însă, îmi lipsește încrederea. A noastră. Pe asta am avut-o negreșit. Ai știut – și am știut – că te poți baza oricând pe mine. Ușile noastre au stat mereu întredeschise, la fel disponibilitatea de-a raspunde oricarui apel. Am știut să ne ascultăm reciproc, să ne încurajăm reciproc, să fim acolo, indiferent de ce, de unde, pentru cât timp.

Îmi lipsesc astea. (Toate.) Dar mai ales, lipsești tu …  

Tu ce mai faci, Soare?

Știi? … Oamenii n-au învățat încă, tot ce m-ai învățat tu… Ei încă se tem, încă iau hotărâri în turma … Inca ucid vise, încă strivesc sub călcai fericiri … Lumea-mi miroase a pustiu și-a pădure și-a ploaie …

(Da. M-am prăbușit ieri sub greutatea unor litere scrise anapoda)

Si ce dacă? M-am străduit sa nu cad … Dar vezi? Mi-a alunecat un gând pana dincolo de iad și apoi mi-a cedat sufletul subit … Nu e vina mea.

Tu ce mai faci, Soare?

Ma poți vedea?! Nu plâng, de ce ma cerți?! …. Așează-ma lângă tine. Vorbește-mi. Îmi lipsește blândețea din glasul tău …Haide … Strânge-ma-n brate …

(Daca ma gâdili după ureche, cu un pupic de-al tău, promit sa zâmbesc.)

Ma dor toate visele, ma ustura viata-n piept … Poți sa simți? Mda …. Nu-mi place deloc fără tine. Niciodată nu mi-a plăcut. Niciodată nu-mi va plăcea!

Spovedanie (5)

Încrederea mea (în tine), a încercat să-și pună capăt zilelor, mai alaltăieri.

(N-aș fi bănuit-o capabilă de un asemenea gest)

Și totuși … i-am prins încheietura mâinii exact în secunda în care se pregătea să-și arunce în gol toate speranțele!

(Se dezbrăcase de cuvinte și privea căprui, de pe marginea zării, un Cer făcut țăndări.)

Mai târziu, mi-a mărturisit că îi fusese amputat dosul palmei, pe viu! N-a rezistat durerii și-a vrut să evadeze  … într-o altă eră. Un suspin s-a lăsat pradă amintirii tale și-a rezultat … nebunia. 

(Tot răul înspre bine zic!)

Îmbrățișarea mea (sau a ta?!), îi stă zid acum, împiedicând o eventuală prăbușire …

Îi este cald și o văd dormindu-și visul, cuminte. Fără suspin, fără regret, cu o mică doză de nerăbdare, e adevărat, dar cuminte …

Se află, miraculos, în afara oricărui pericol!

Ai putea?!…

08d6bc9bc24a6dbc9854fe6702fce7a9

  ….sa cârpești tot ce ne desparte!? (Blând, cu multa răbdare? …)

Aduna laolaltă toți oamenii, toți munții, toate apele …
Zdrobește apoi sub călcai, toate barierele de ni s-au pus împotrivă și desenează-ți o cale pana la mine …

Știu! Ai putea împleti o bluza! Una, pe care sa mi-o dai mie!

(O vreau albastra, senina și neapărat sa miroase a tine!)

Nu uita sa-i faci doua brate dragi, un umăr cald și-o inima! (Albastra și ea!)

O înveți, te rog … sa ma îmbrățișeze strâns, asa ca tine?!

Rhea… și nea cântarul.

Ghici lume, ghici?! Rhea se afla, în plin proces de … slăbire!!! Zăăău!

(Ii s-au cam adunat gândurile unele peste altele și-o ia cu amețeli- zice ea – când se mai îmbrățișează cu nea cântarul.)

Am încercat sa-i spun ca ar putea, de exemplu, să nu-l mai îmbrățișeze atâta, dar cică, neh … nu se desparte ea așa ușor de el! Au o relație specială și n-ar vrea în ruptul capului sa-l dezamăgească, doar dintr-un moft de-al meu.

Oricum – asta v-o zic doar vouă – io nu-l prea plac pe nenea ăsta de zicea ea ca au dezvoltat o relație specială. Nu pot …și gata! Are o vranjeala în el de zile mari …

Îl aud șoptindu-i despre ditamai dorul, care ar cam trebui micșorat  … il aud vorbindu-i despre nesomn, la care ar cam trebui sa renunțe  … și l-am auzit de vreo două ori, reproșându-i doza prea mare de dragoste pe care o servește în fiecare dimineața la micul dejun! Mi se pare ca se cam bagă cu nasul unde nu i-ar fierbe oala …

Deh … Rhea, pe de alta parte, e amorezată de el și îl ascultă întocmai!

E surdă, oarbă, mută …

Se poartă de parcă ar fi pe baterii, iar acest domn nesuferit, o mânuie cu mare talent, de la cel mai neînsemnat buton al telecomenzii.

Toată ziua, îmi toacă mărunt răbdarea … a adoptat un nou regim de viață, și e mulțumita până în pânzele albe de el!

De regim, da! ( de mister cântar, să nu mai vorbim)

Si pentru ca mi-e maxim ciudă pe ea, vă voi spune și vouă, The Big Fucking Secret …

(Să nu care cumva să vă treacă prin minte să mă dați de gol)

Noah … pixul și hârtiuța, repede!

6964096978_95bb5e6bda

Mic dejunmusai fructe! Ea a înfulecat azi dimineață – kiwi – voi îl puteți înlocui cu ce va pica mai bine. Dar, musaaai sa fie fruct și musai sa fie glazurat! Da????

soup-3

Prânzul – supa crema de ciocolata! Ea a servit-o simpla, voi dacă vreți puteți adăuga – după gust – câteva alune,  3 – 4 sâmburi de nuca, migdale … 

333210109_3bb11f8d26

Cina – o salata! Tot de ciocolata! Aici, aveți liber sa combinați, după pofta, cam tot ce va trece prin cap!

Ah … aproape ca uitasem. Intre mese, se consuma – obligatoriu – Coca-Cola! Minim 2 litrii pe zi!

Cel mai horror regim ever! Nu-i asa????

Mda! Stiuuuuu! Am încercat sa-i spun treaba asta și Rheei, dar a devenit imuna în fata cuvintelor mele! Nu vrea, nu poate, nu ma AUDE!

(Help?????)

Rozul … mă minte.

Uneori, te trezești purtând în cârcă un dor aproape kilometric. Unul, ce pornește din cel mai adânc punct al tău și se târăște aproape tragic, mult înafara ta. Și, realizezi că nu știi cum ai putea să-l descâlcești să nu ți se împiedice ziua în revărsarea lui. Neputința – întotdeauna ea – te lasă prost în fața lui – a dorului – și rămâi împiedicat până si în vise. Constați in final, ca dorul e atotputernic, nelasându-ţi nici cea mai mică șansă de al învinge.

Îți rămâne doar vânataia câștigată în urma căzăturii. Un fel de premiu de consolare. Și un mănunchi de lalele.

A mea. A ta. A noastră.

d17d88e10f6939d367bec8c6d435bfa3

Viața, așa cum e ea. O pătratică de ciocolată cu mentă.

Viața, o plimbare desculț prin pietrișul izvorului rece. Viața, un hohot de plâns. Viața, un munte și-o mare. Viața, o luptă de supraviețuire. Viața, un joc cu mingea pe maidan. Viața, un curcubeu. Viața, un cântec. Viața, un dor. Viața, un câmp multicolor.Viața, o liniște apăsătoare. Viața, o felie de tort cu ciocolată. Viața, un carusel. Viața, un dans. Viața, o drumeție. Viața, o clipa de speranță. Viața, o carte. Viața, un film. Viața, o toamnă. Viața, un surâs. Viața, o sumă a clipelor. Viața, o iubire. Viața, o dezamăgire. Viața, cu bune și mai puțin bune. Viața, un zbor.

Viața, așa cum e ea. Un miracol!