„Good morning, Sunshine”

0ff2bc2811919f75b684e817012022af

A trai este conflict și chin, dezamăgire și dragoste și sacrificiu, răsărituri strălucitoare și furtuni napraznice. Am spus asta acum ceva timp și astăzi nu cred ca as adauga un singur cuvânt.
Laurence Olivier

M-au dezamăgit cuvintele tale. Toate. Pentru ca mint………….. Ma mint.

M-au dezamăgit profund, îmbrățișările tale. Toate. Pentru ca mint……… Ma mint.

M-au dezamăgit -rând pe rând – (ne)cuvintele tale …. Toate. Si ele mint……. Ma mint.

Si …da. La început a fost cuvântul tău. Unul care m-a convins… Unul, care m-a făcut sa cred din nou. Din nou, în iubire. Iubirea aia capabila sa treacă zburând, toate frontierele văzute și nevăzute… Ce ironie …

Dupa cuvânt, au urmat, firesc … niște fapte. Mincinoase și ele.

Si-apoi …. din nou, cuvântul tău. Unul care ma minte. Zi de zi. Cu nerușinare …

Sunt dezamăgită. Profund. De tine.

 

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Întrebare … întrebătoare! (7)

Ne tot spunem unii altora urmează-ți inima … totuși, în ce direcție s-apucăm atunci când ea – inima – e ruptă în două?!  

(Atunci când bate anapoda, atunci când vorbește în toate limbile pământului iar tu nu-i mai recunoști nici glasul nici culoarea?! ) 

Cuvinte … pentru mai târziu. 

Te strădui … ceva mai mult? (Faci asta pentru mine?)

Mulțumesc! Acum ascultă … Când mă vei atinge …(data viitoare)… încearcă ceva mai mult și simte-mă! 

Măsoară-mi pulsul și încântarea! Simte-mi bucuria de-a te avea lângă mine. Îmbrățișează-mi nu doar trupul … dar mai ales inima!

Și-ascultă-mă. Data viitoare … când mă vei privi … încearcă ceva mai mult si observă-mă! In toată profunzimea. 

Poti! (Încearcă!) Privește-mă direct in ochii sufletului!

Sa-mi spui ce simți cu toate cuvintele tale. Sa nu te abtii! … și te rog … nu trage concluzii pripite.

Dumnezeu m-a înzestrat cu multă emoție, nu e vina mea! S-ar putea să nu știu ce fac… S-ar putea să nu găsesc gesturile potrivite și-apoi s-ar putea să mă împiedic în propoziții lipsite de sens. Tu fii lângă mine. Trup … si suflet!

Când îți vorbesc … încearcă ceva mai mult și absoarbe-mă! Lasă-mi cuvintele să te cuprindă. Te rog…

Încearcă ceva mai mult decât să mă auzi … ascultă-mă! Glasul meu s-ar putea să vibreze și s-ar putea să tacă inutil. Nu-i vina mea. Tu fă cumva și ascultă-mi necuvântul!

Mulțumesc….

Și dacă ai hotărât să mă asculți … dincolo de toate tăcerile lumii, fă un efort în plus si intelege-mă.

( apoi vorbește-mi )

Spune-mi ceva! Orice! Dar nu-ți întoarce privirea! Mă va ucide gândul că te-aș putea dezamăgi.

Data viitoare, când mă vei avea la o bătaie de inimă distanță … simte-mă!

Observă-mă! Vorbește-mi!

Încearcă ceva mai mult …

Fii lângă mine trup…fii lângă mine, suflet!

Sunt om. Sunt femeie.

Handmade-font-b-famous-b-font-font-b-ballerina-b-font-canvas-font-b-painting-b

Sunt om.
Sunt femeie.
Prin natura mea, sunt o strangareata de mare clasa! Colecționez aproape orice. De la învelișul de ciocolata pana la bonul fiscal de la buticul din colt.
Păstrez la loc de cinste cuvinte, gesturi, promisiuni, zâmbete ….
Strang la piept marea, sărut aerul proaspăt, îmbrățișez pădurea!
Podul e ticarit cu de toate.
Rareori arunc ceva. Totuși … când o fac, o fac cam pentru totdeauna.
Si-atunci, scotocesc peste tot!
Prin buzunare, prin geanta, prin viata …
Răstorn podul cu susul in jos și …. nu ma opresc pana când aerul nu devine respirabil …
Sterg de praf raftul amintirilor și arunc la cos toate durerile pe care le-am păstrat cu o încăpățânare demna de orice mirare.
Arunc dezamăgirile, așteptările, promisiunile expirate…
Renunț la relații trase de par, la iubiri false, la oameni….

Sunt om. Sunt femeie.
Colecționez toate nimicurile lumii – toate nebuniile – toate lacrimile – toate dezamăgirile.
Pana într-o zi… când rostogolesc geanta și las sa cada țăndări pe asfalt întreg trecutul! Cu oamenii lui … cu speranțele lui deșarte …

O fac rar … dar o fac pentru totdeauna.

Apoi … mi-așez capul in palma și plâng! Imi spăl curajul într-o baie sărata și ma înec într-un somn ce-mi vine mănușă epuizării fizice, psihice, mentala!
Sunt om. Sunt femeie!

Furtuna

rain_storm_by_horrormove

Dupa furtunile sufletului, ca și după ale naturii, cresc flori ce le credeam uscate.

Picurii de ploaie se zbat în căderea lor,

Plâng norii!

Cerul s-a transformat in cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

…. și acum aleargă!

Se ascunde! Se teme!

Vântul înfuriat, loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul.

Răscoleşte munţii,

Împrăştie marea!

 

Ochiul etern, clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

Şi totul s-a liniştit!

 

Suntem puternici, totusi, n-avem habar!

image

Colega mea s-a sinucis.
Asa, pe nepusa masa, intr-o zi ca oricare alta!
Si-a pus streangul in gat… si gata!
S-a dat batuta!
Incerc sa inteleg …
N-a lasat nici un moment, impresia unui om depresiv. Si-atunci, de ce?
De ce sa accepti o viata de calvar, o viata ce te inrobeste pana la epuizare…. de ce sa nu poti vedea o iesire?!
Una in care sa poti sa pui punct si sa o iei de la capat…
Ma revolt impotriva situatiei,  sub nici o forma impotriva ei sau a gestului in sine! Nu incurajez actul sinuciderii… totusi, de sambata incoace, ma stradui sa inteleg…. sa o inteleg!
Situatia colegei mele, e una trasa la xeros cu toate celelalte… Abuz in cadrul familiei…. sclavie in adevaratul sens al cuvantului. Umiliri, jigniri, tocat marunt minte si suflet…
Si ma intreb… de ce fetelor?!
De ce stam? De ce acceptam o situatie de genul asta, pana cand… tot ce simti, ce vezi, ce auzi… e o noapte eterna!?
De ce nu stim sa punem punct la timp unor relatii infecte?
De ce ne rusinam in fata unor alegeri nepotrivite?
De ce ne este frica sa schimbam ceea ce se cere a fi schimbat?