Invitație

Te provoc să-mi porți penele vreme de 24 de ore. O zi. Una singură. Te-ai bătut cu pumnul în piept că poți, că știi mai bine, nu-i aşa?

Haide. Încearcă…

Dezbracă-ți principiile, crezurile, trăirile, lecțiile învățate, zâmbetele, bucuriile, tristețile. Stai gol în fața oglinzii. Gol sufletește.

Închide ochii. Nu trişa… Fă-ți curaj și-apoi îmbracă straiele unei vieți noi. A mea.

(O critici convins că nu sunt deloc priceput să o port.) 

Sunt pregătit să învăț. Arată-mi cum se face. 

Te invit să fii eu. Dar fii cu totul, rogu-te. Nu păstra de la tine nimic.

Umple-ți inima cu toate sentimentele mele. Vezi că pe canapea, în colțul din stânga, am vărsat mai alaltăieri câteva lacrimi. Ia-le si pe alea. Nu le uita. Toate lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul vremii, sunt creionate în tabelul cu fluturi de pe marginea ferestrei. Citește-le și pe alea. Cu multă rabdare. Dacă vei simți că-ți stă în loc întreagă ființa, nu te înspăimânta. Vei supraviețui cu succes. Am făcut-o și eu, o vei face și tu. In cazul in care, pe ici le colo, vei avea impresia că îți atârnă Cerul pe umeri, ridică privirea înspre soare. El mi-a dat puterea să-mi regăsesc verticalitatea, o vei recunoaște și tu.

Pune-ți apoi toate speranțele ciobite in buzunarul zilei și ieși în mulțime. Da. Aia care te privește câş. Îți amintești?! Te amestecai printre ei până mai ieri. De ce să te temi tocmai de ei? Privește-i în ochi. Asculta-le cuvintele. Îneacă-ți lacrimile în cazul în care ți se va părea ca ți se face o nedreptate. Și mergi. Drept nainte.

De ce să nu poți?! Haide! Erai convins că se poate atunci când mă impiedicasem …

Arată-mi cum se face!

Aaaa … și încă ceva! Fii atent că s-ar putea ca în timpul nopții să nu mai vrei să privești steaua polară … Să nu cumva să-ti pierzi privirea printre lacrimi! Insist! Deocamdată steaua aia îmi stă piatră de temelie viselor… Mulțumesc.

De ce tremuri? Și cum să nu fie simplu? Nu așa părea din pozitia în care te aflai? Haide! Arată-mi cum se face…

Te provoc! Știu că poți!

Anunțuri

Spovedanie (8)

narcise (1)

Nu ma pot lauda cu dragostea mea pentru Dumnezeu, pentru ca îL dezamăgesc zilnic. Dar ma pot lauda cu dragostea Lui pentru mine, pentru ca El nu m-a dezamăgit niciodată…

That’s all … and nothing more!

…  și vine o zi, un ceas, un minut, o secunda, în care îngenunchezi în fata propriului suflet, acceptând un adevăr simplu …și pur. Unul, care spune ca niciodată nu vei putea controla o alta persoana, afara de tine. Si-atunci, renunti …

Tăcut … îngropi speranța în spatele genelor, ridici fruntea în direcția soarelui, renunti sa-ți mai asculți propriile bătăi ale inimii, iți ierți îndrăzneala de-a crede ca se poate cată vreme iți dorești … și-accepți secundarul ce spune … atât și nimic mai mult.

Rhea & iubirea

9b3401f5de5c731e097eaea39baf1836

… vreme în urmă, viata i-a scos Rheei in cale, un suflet. Unul trist.

Ii auzise strigătul și se oprise.

I-a ascultat povestea.

A mângâiat.

A cuprins în brațe.

A pupat cu drag tristețea și a sperat ca ea să dispară în neant.

Momentele semănau de fiecare parte – încredere  … iar cu timpul, a început să miroase a dragoste …  A dragoste nebună.

Da! Imposibilă și nebună!

Împreună, au omorât toți balaurii!

Au colorat nopți, au umplut dimineți cu soare.

Si-a fost bine. Nesperat de frumos și nesperat de bine. Un timp.

Nu știu de ce … dar într-o seara – târziu –  i s-a făcut chef vieții să culeagă.

Sa-i ia totul și să plece.

Cu o forța teribilă,  Cerul, i s-a prăbușit pe umeri.

Atunci a învățat să plângă din nou. S-a trezit in mocirla de gânduri nesănătoase si înghițea în sec.

” Viața nu e frumoasă. Viața e urâtă de la un capăt la altul „

Si era urâtă. Dureau cuvintele … dureau nopțile …. dureau diminețile …

Dar aflase despre educație și elegant, treptat, printre suspine, și-a înecat iubirea și-a pus lacăt inimii și a fugit cu tot cu sentimente, departe de ea.

A ascultat cuminte indrăgosteala fericiților și a încurajat – atât cât a fost posibil – tot ce se întâmpla de partea cealaltă a sufletului.

De multe ori se trezea rănind pe ceilalți, lovind in ei cu multe cuvinte grele … o făcea inconștient …

Secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile, lunile … toate au învățat-o sa învingă.

Să se învingă pe ea. Să uite. Să tacă. Sa plângă tăcut și să … moară.

Mai târziu Rhea a înțeles un lucru: viața i-a răsturnat toate convingerile. Acum știe ca degetul arătător trebuie retezat de la rădăcină, iar judecata n-are ce căuta în viața ei.

Sunt întâmplări ce te năvălesc, ce te cuceresc, ce te lasă mut și care nu-ți oferă nici un drept la apel.

S-a trezit îndrăgostită. În cel mai nepotrivit moment. Exact de cine n-ar fi trebuit vreodată.

Se rostogoleau toate de jur împrejurul ei …

Încă o fac… și Rhea e tristă.

Nu pentru că nu-și poate trăi nebunia iubirii pe care a purtat-o în brațe atâta vreme și mai degrabă de ciudă. De ciudă altora ce se puteau iubi și nu o fac!

Dar a sosit momentul ca Rhea să se ridice de jos.

Așa cum e ea. Învinsă.

Viața – știe asta demult – nu va sta în loc doar pentru că ei i s-a coborât Raiul la marginea piciorului. Sau pentru că ei i s-a aprins Iadul în mijlocul pieptului.

The Naked Truth

2105883

…. și preocupați sa ne construim într-un mod absolut idiot – frumusețea iubirii, frumusețea lumii și frumusețea clipelor …. ne adâncim într-o lume neagra, uitând ca singura și unica noastră treaba ar fi sa o desăvârșim!

… so tired!

image

… si vine o zi în care, oboseşti.
Oboseşti să mai mergi pe vârful picioarelor. În fața sau în spatele cuiva.
Obosești să pleci capul, să spui „iarta-mă” … să înghiți în sec toate măgăriile unei lumi … fără cap și coadă.  
Oboseşti să te pui în slujba ei și să te uiți pe tine undeva în josul unei liste interminabile de priorități.
Oboseşti să îți înghiți vorbele.
Oboseşti să te mulțumești cu jumătăți de măsură, cu jumătăți de iubiri… cu frânturi de vise.

Oboseşti să te sprijini mereu pe acest „poate cândva”.
Oboseşti să cari în spinare poveștile altora, grijile altora, pasiunile altora.

… și vine o zi! Una în care… vrei exclusivitate!

Una în care să poți să pui jos rucsacul ticsit cu dezamăgiri si amânări.
O zi … și o viață în care să poți să fi liber!
O zi în care … să poți să rosteşti cu voce tare, răspicat, fără pic de reținere, toate cuvintele ce n-au făcut altceva până atunci, decât să zacă într-un colț al inimii.
O zi … fără regrete!

O viață a ta.
Cu tine și despre tine!

Pentru ca … Om

” Pe măsură ce creștem descoperim ca pana și persoana care nu trebuia sa te dezamăgească vreodată, probabil o va face. „