My little Rhea

„Muzica răscolește toate sentimentele, și ca și după o furtuna, sufletul liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil” – Vasile Conta

Buburuzul meu mi -a spus astăzi, imediat după ce și-a terminat studiul cam asa:  Știi mami? Nu-mi pasa ca ceilalți cântă mai bine, sunt bucuroasa ca și eu pot sa o fac din ce în ce mai bine! Asta înseamnă ca voi fi cea mai buna, cândva! Asa-i mami?!

Asa sa te ajute Dumnezeu! ❤

Duminica binecuvântată, dragilor! Va îmbrățișăm cu mare drag pe toți, fără excepție! Amândouă!

Învață-ma sa ard

tumblr_nubhgnzbMc1spqlu6o1_1280.jpg

Îţi aminteşti plaja ?

Nisipul ei ciobit si …scoicile dure ce-mi sângerau talpa,

Dansul pescăruşilor isterici…

Îţi aminteşti ?

( Mă priveai arzând în întunericul absurd al mării )

Învaţă-mă să mor în noaptea tristă a vieţii si să mă nasc arzând dintr-o picătură de rouă,

Să dansez ţopăind pe valuri…. Să ţip isteric alături de ei ! Să ard! Să fiu cenușă!

Şi apoi să mă nasc vie!

Insist !

image

Alege-ți melodia preferata, da apoi sonorul la maxim și dansează !
Știu… nu poți… nu acum când ființa ta încă îl jelește, nu acum când sufletul nu s-a trezit din amorțeală, nu acum când nici măcar auzul nu reacționează în nici un fel…
Știu… dar insist!
Insist să-ți pui cea mai frumoasa pereche de cercei, sa îmbraci cea mai draga rochie și sa încalți perechea cea mai sic de sandale…
Pune-ți apoi fluturi în par și dansează!
Știu… tu nu știi sa dansezi… dar insist! Da muzica tare și mișcă-te din toate încheieturile. Si ce dacă nu ești pe ritm, și ce dacă nu cunoști pașii… nu te opri!
Insist!
Si fa-o pana simți ca ramai fără aer! Pana când epuizata, cazi pe fotoliul din stânga sufrageriei….
Simți bucuria?
Simți cum zburda fără astâmpăr, fericirea?

Indreapta-ti pașii înspre fereastra acum.
Privește dincolo de ea!
Cerul …
( în momentul tău de fericire, nu-i asa ca nu mai pare atât de îndepărtat? )

Pune-ți o cafea!
Știu… tu nu servești niciodată cafea… dar insist!
Sa fie neagra! Fierbinte!
Servește-o în cea mai frumoasa ceșcuță pe care o găsești în casa!

Abandoneaza-ti gândurile pe cel mai îndepărtat raft al rațiunii și …taci!
Știu… nu poți sa lași deoparte, ti-au mai rămas atât de multe de rezolvat… dar insist!
Insist sa te bucuri un ceas!
Nu e mult… un ceas!
Unul cu tine, despre tine… numai al tău!
Insist!

A sosit timpul …

balerina-studio-foto02

Imi duhnesc gandurile de prea multa suparare …..

Imi plang peretii scorojiti sub greutatea panzei de paianjen! Si ma gandesc sa-mi reconditionez camarutele inimii cumva! Timpul si-a pus amprenta atat de bine, incat acum imi par dezgolite desi … ele inca isi imbraca matasea zdrentuita! Rosie ca focul – candva – acum palida si trista, ici si colo stropi de ploi, atarnati a jale si nimic in rest!

Un pustiu etern cam peste tot!

Imi ajung zgarieturile si zic ca-s suficiente – zilele ciobite – sa termin si cu ele! Le-as putea inlocui la fel de bine cu momente menite sa-mi netezeasca sufletul putin!

Drept urmare, iti spun Adio tristete!

A sosit timpul sa ne luam ramas bun!

Du-te fara sa-ti intorci privirea! Promit sa fac la fel!

Ma gandesc sa-mi scutur apoi amintirile …. sa cada tot ce-i lipsit de mireasma si sa ramana doar flori ce stiu sa infloreasca-n mine iar si iar …

Mi-ai stat incatusat, strivit in spatele zavoarelor prea multa vreme, suflete! Te sfatuiesc sa ierti si te invit sa-ti lasi privirea sa -si scalde bucuria in soare! Daca vrei – si daca simti ca n-ai uitat inca pasii – danseaza-ti fericirea descult! 

Imi trimit in vacanta nemultumirile si-mi fac timp pentru mine! Mai mult timp pentru ceea ce-mi place! Mai mult ragaz pentru ceea ce-mi hraneste simtirea!

Imi trimit in vacanta fricile si-mi deschid in larg ferestra indraznelii – sa intre cat mai mult curaj! Curajul de-a nu ma opri niciodata din entuziasmul ce ma tine inalt! Si brav!

Imi trimit in vacanta necredinta si-mi ridic privirea sper Cer! De-acolo stiu ca pot sa-mi culeg speranta si multumirea unei vieti primite -n dar!

Ne luam ramas bun, mofturi de copil fraier!

Ne luam ramas bun, suparari din orice fleac!

Ne luam adio, tristete!

Mi-am croit catifeaua unei zile perfecte!

Afara de iubire si speranta, nu-i loc de nimic altceva!

Iubeste-ma viata! Iti apartin!

bafb6f840c8c475a463a1d17eaf0ceb6

M-ai crescut la umbra tulpinii tale!

Nu știu cat de frumoasa m-ai vrut tu, dar uite, ma încăpățânez sa cresc! Ma înalt pe zi ce trece! Imi păstrez privirea înspre înaltul Cerului și urc, in fiecare secunda ….. sau poate uneori, staționez! O fac – și te asigur ca asa e – strict cat sa-mi culeg curajul, pe care uneori îl răstorn in frunzișul clipelor! Ai răbdare cu mine!

Dar nu tu ai fost cea care, m-ai culcat de-atâtea ori la pământ, chipurile – sa învăț mai apoi sa ma înalt?!

M-ai vârat in viețile oamenilor tocmai sa-nvat sa ma cunosc, și împreuna, unii cu alții sa ne cunoaște ca un întreg!

M-ai plimbat cale lunga … uneori m-ai rătăcit la răscruci, dar ai făcut-o sa-mi dai prilej sa-mi regăsesc calea iar și iar!

Cu siguranță nu sunt omul pe care ti-l dorești! Dar vezi?! Ti-am dat voie sa ma înveți sa iubesc! Cu toate astea, iubesc imperfect, încâlcit și cu multe lacrimi!

Crezi ca nu te vad, cum ma încerci cu vorbele tale?! Cum ma privești curioasa, lăsându-ma sa ma descurc de una singura intre punct si virgula!? Ai pretenția sa rămân sincera și plapanada ca un copil, apoi te trezești sa-mi reproșezi ca nu știu sa fiu un bun părinte! Te joci cu mine! Ma învârti, ma răsucești…. tragi de mine, apoi îmi modelezi inima sa simtă cum vrei! Sa simtă ca nu știe și-apoi sa-ti caute răspunsurile pe care le ascunzi ca o hoața de vise!

Crezi ca nu simt cum ma  colinzi prin suflet cu zapezi?

Crezi ca nu vreau sa-ti culeg toți stropii pe care-i plângi? As vrea! Dar vezi?! Mi-ai dat doar doua mâini! Pot sa culeg cat sa-ti formez un buchețel …. pot chiar sa-l cuprind apoi in bratele mele, sa-i dau din parfumul mirării mele si sa-l transform,  lipit de pieptul meu, in nori lăptoși sa-ti colorez înapoi Cerul!

As putea sa-ti fiu ape și as putea încerca sa-ti fiu munți! Dar te previn!

Accept sa-mi studiezi fiecare gest, dar nu-ti permit sa-mi modelezi mișcarea!

Accept sa-mi observi dansul, dar nu-ti accept nici muzica nici pașii!

Accept sa-mi uzi pământul cu roua, dar înflorirea, culoarea și parfumul, il aleg de una singura!

Nu știu cat de frumoasa ma vrei tu …. dar uite! Sunt vlăstar crescut sub umbra ta!

Iubește-ma viata! Iti aparțin!

… fara sonor!

image

Pe semne ca n-am suficienta muzica in mine, daca nu am invatat inca sa dansez dincolo de frici, de ganduri, de cuvinte! Vad portativul incalcind notele si simt cum tresare ticaitul ritmic al dorintei, dar trupul meu… dezertor, refuza sa asculte baletul celui mai cuminte gand!
Rezemat pe varful inimii, isi canta dansul bucuriei…
Ii apreciez stradania si am nadejde ca va indrazni sa-mi miste si trupul din amortela albastrita in timp!