Punct. Și de la capăt …

… cred că uneori, cel mai bun lucru pe care poți să il faci, este să nu faci nimic. Să nu te gândesti la nimic, să nu visezi nimic, să nu speri nimic, să nu vorbești nimic, să nu pui nicio intrebare. Să nu faci nimic altceva decât să respiri. Să respiri controlat. Conștient. Regulat. Și să lași viața să se întâmple. Independent de toate așteptările tale. Firesc. Aşa cum ți-a fost dată.

Reclame

Cursul firesc al vieții

Am eu așa o presimțire, că nimic nu e durabil, cu atât mai puțin veșnic. Nici durerea, nici starea de bine. Nici tristețea, nici fericirea. Nici ura, nici iubirea. Nici dorul, nici dorința de-a sta de-o parte. Intr-o anumită parte.

Curgem …

Decorul se schimbă periodic. Hotarul flămând își prelungește  într-un ritm haotic linia, pana și Soarele își plimbă raza, când înspre tine, când înspre mine. Nu stă în dreptul nimănui, convins că acolo îi este locul.

Nici măcar inima nu-și păstrează un ritm al ei. Bate tahicardic uneori, abia șoptit alteori.

Visăm azi violet, mâine în galben, poimâine curcubee…

Nimic nu e durabil … cu atât mai puțin veșnic!