O complicata stare … de fericire?!

Cred într-o transformare eterna a sufletului …


–  (…) Poate-ți mai scuturi praful roz de pe tine…

– Helouuuu! Roz?! Asa se vede de-acolo?! Haideeeeeeee! E praf de zâna! 😛 (In toate culorile pământului!) Daca te strădui puțin, poți vedea limpede ca astazi … mi-e praful senin! Ihi! SENIN! Scutur câteva grame în direcția ta ?! 😀

Reclame

Nepretuitul … favor!

image

Sunt fericită că mi-am trait copilăria pe vremea in care incă nu apăruse tehnologia.
Pe vremea in care mamele isi creşteau pruncii increzatoare in propriul instint si nu consultau sfântul google pentru orice răhățel apărut din senin!
Erau constiente ca un copil nu va păți nimic daca si-a murdărit mânuțele cu praful adunat peste noapte pe leagănul din parc si ca nu va fi nici o tragedie daca puiul muşcă din mărul primit de la tanti de pe bancă fără să de-a mai întâi cu șervețelul umed peste tot!
Am avut libertatea de-a alerga cât era ziua de lunga, in talpile goale, fara sa-mi fie teama de miliardele de microbi ce ma pândeau din toate colțurile lumii!
Daca mi se făcea sete si daca cineva din gloata de copii aflată in fata blocului avea in dotare o sticla cu apă, aveam voie sa beau din ea! Si nu ma sclifoseam nici sa muşc din sandvişul pustiului de la doi!
Eram copii si eram liberi si fericiți!
Nu eram pândiți la tot pasul de mama si da, se întâmpla zilnic să transpirăm. Culmea!! Nu aveam după noi dulăpiorul cu hăinuțe si da, terfeleam tricoul ud prin mizeria de pe treptele scării ori trotuarul desenat din fața blocului.
N-am patit nimic! Sunt un adult sanatos si la trup si la minte!
Un adult fericit cu miliarde de amintiri care mai de care mai frumoase!
Spre exemplu imi aduc aminte cum bateam mingea prin toate bălțile si cum descultă, colindam şanțul in care se adunase apa pana la genunchi! N-am racit! N-am incasat nici o boala rara! Dar tare m-am distrat! Atat eu cat si ceilalti!!!
Sau imi amintesc cum desenam şotronul si-apoi cum nu ne mai dezlipeam de-acolo pana seara! Țopaiam intr-un picior care mai de care!

image

Imi amintesc cu drag cum ne-adunam toti gândacii din cartier si ne jucam elastic pe echipe. Mari neisparaviti am fost!

image

Apoi, dupa ce ne oboseam bine, alergam pana la alimentara din colț si cumparam inghetată! Bunăăă! Rece!

image

Da! Noi mici, ea mareee! 😀 Aromată! Delicioasă! Apoi … topită peste tot! 😛 Pe manute, hainute, trotuarul unde ne faceam veacul!

Copilarie adevarata! Minunata!
Cu multi prieteni si nici urma de dusmanie-n suflet!
Stiam sa impartim si sa primim!
Ne bucuram sincer de bucuria celorlalți si nu căutam cu dinadinsul sa fim cei mai cei!

Sunt fericită ! Si mi-e dor!
De pâinea semi unsă cu marmeladă!
De porumbul fiert… de caisele atât de parfumate, culese direct de la sursă si savurate pe loc! Nespălate! Deh …

Amintiri ce mă fac să constientizez favorul pe care mi l-a oferit viața! 🙂

Dor

10399434_1627092137513791_6651407982198076878_n

Mi-e dor … de copilul ce pășea încrezător spre visele sale cu tălpile prăfuite și credința ca SE POATE!

Doamne,

dăruiește-mi credința copilului ce nu are nevoie sa vadă un lucru ca sa creadă in el, puterea lui de a nu se da bătut niciodată și nebunia ce-l face sa se simtă unic și de neînvins!