Wings

„Ca să putem zbura, nu aripile ne lipsesc, ci sufletul păsărilor.”

Reclame

Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..

Gând … lângă o ceașcă de cafea!

fb_img_1483910340075.jpg

…. am vaga impresie că ne aflăm pe un drum greșit, căutând necontenit dragostea, considerând această căutare, ca fiind cea mai de preț îndeletnicire ori datorie a omului in această misterioasă călătorie terestră. 

O căutăm departe … niciodată în noi înșine, aproape deloc in ceilalti …

O așteptăm ca pe un miracol, scotocim toate cotloanele în disperarea de-a o întâlni, ne transformăm existența într-o adevărată luptă de supravietuire, visând cu ochii deschiși la clipa în care, o vom cuceri!

Totuși, probabil unica noastră datorie în această viață, ar fi să zdrobim zidurile ce ne stau ca niște fortărețe în calea ei ….

Și dacă am reuși să facem asta, ea – dragostea– ne-ar găsi negreșit…. n-ar mai fi nevoie să își transforme tandrețea în mușchi …. încercând să treacă dincolo de zidul încăpățânării, a orgoliului ori a nebuniei noastre.

Ar putea să-și cuibărească nestingherită, întreg confortul emoțional, toată tandrețea și toată căldura … până în brațele sufletelor noastre. 😁

„Ești fericită? Da … Aș putea fi!” 

Sport extrem

Nu pot deosebi stânga de dreapta, nu știu aproape niciodată să deosebesc binele și răul, adevărul de minciună … totuși îmi plac extremele! 

Îmi plac supele fierbinți, băuturile foarte reci, culorile calde, nuanțele seci…și mirosul aproape scârbos ce-mi pătrunde intreaga simțire în fața hliziţilor. Neprihăniţilor. Drepţilor acestor vremuri.

Îmi plac inimile ce bat în culori aprinse, privirile ce nu-și ascund în spatele pleoapelor, emoția și -mi plac… mâinile reci.

Îmi plac comorile îngropate bine în adâncurile sufletului, zâmbetele chiţăite și lacrimile ce conțin sare în exces.

Îmi plac frunzele îngălbenite, iarba proaspăt cositā și tivul murdar al șoselei purtând torenţiala unei veri capricioase.

Îmi plac caii, mirosul de levanţică și ciocolata!

Nu pot deosebi trecutul de prezent, nu știu să împart secundele în favoarea nimănui, nu pot sa despart corect în silabe, dar pot … aș putea să te uit pe tine.

Și o voi face! Cu lux de amănunte. Pentru că îmi plac extremele!

Cel mai bogat om?!… Cel fericit!

Spun unii ca lumea e a celor ce se trezesc de dimineață… 

Ditamai minciuna! 

Lumea aparține celor ce reușesc să rămână împăcați cu ei înșiși și cu Dumnezeu. 

Lumea aparține celor ce iubesc fără virgule … 

Lumea aparține celor ce iartă cu tot sufletul. Din tot sufletul. Pentru totdeauna.  

Lumea aparține cu adevărat celor ce se trezesc fericiți!

Te strădui?!

image

 

Desenează-mi ditamai luna pe cerul gurii,
…. o vreau albastra cu ochi căprui!

A…sa o faci neapărat sa zâmbească!

Daca-i trista, decupează-i lacrima într-un pahar de vin și stropește-i coltul genei cu praf gălbui…

Spune-i ca poate fi regina nopții în fiecare seara, dar ziua…
Ziua, vreau sa fie zâna mea!

Vreau sa-mi stea martora secundelor în care zbor în cârca zmeului, despicând vata de zahar a norilor, în mii de fluturi imaculați.
Vreau sa-mi susțină pe vârful degetelor, entuziasmul drumeției fără sfârșit,
Sa-mi fie frunzișul crud al primăverii… și omătul pufos în miezul iernii.

( Vom respira sincron, toate iubirile…)

Desenează-mi ditamai luna…
Pune-i pe buze ruj trandafiriu iar în sprâncene, sădește-i spice de grâu….
Daca nu ți-e greu, lipește-mi ici și colo steluțe.
… da-le un luciu argintiu!
A… sa o faci neapărat fericita!
( zânele sunt întotdeauna fericite )

Desenează-mi ditamai luna…
De jur împrejur, colorează-mi oceanul vălurit în nuanțele toamnei!
Da! Vreau sa respir arămiul ei inconfundabil!

Desenează-mi ditamai luna…
… o vreau cu brate puternice! Blande și puternice!
Știu! Mai greu… Dar te rog eu, încearcă!
Vreau sa ma ma sufoc, abandonând și ultima gura de aer, într-o îmbrățișare…
Îmbrățișarea ei!

Daca poți!
Daca nu … zdrobește-mi praf de creta și ninge-mi visele pe trotuarul din fata casei!
Așează-mi cerul deasupra capului și lasă-mi timpul sa umble hai-hui!

Din plictiseala, la un moment dat, îmi va desena el …
Harta unui vis în care, luna mea albastra cu ochi căprui, va zgudui cerul!
Nu cu tunetul unui fulger ci cu un zâmbet îndrăzneț … cu click!
Am nădejde!

Premoniție

 

thinking-of-you-picture
Am eu așa o presimțire … că fericirea mea are doi ochi blânzi pe care abia aștept să îi revăd!