Cuvinte … pentru mai târziu. 

Te strădui … ceva mai mult? (Faci asta pentru mine?)

Mulțumesc! Acum ascultă … Când mă vei atinge …(data viitoare)… încearcă ceva mai mult și simte-mă! 

Măsoară-mi pulsul și încântarea! Simte-mi bucuria de-a te avea lângă mine. Îmbrățișează-mi nu doar trupul … dar mai ales inima!

Și-ascultă-mă. Data viitoare … când mă vei privi … încearcă ceva mai mult si observă-mă! In toată profunzimea. 

Poti! (Încearcă!) Privește-mă direct in ochii sufletului!

Sa-mi spui ce simți cu toate cuvintele tale. Sa nu te abtii! … și te rog … nu trage concluzii pripite.

Dumnezeu m-a înzestrat cu multă emoție, nu e vina mea! S-ar putea să nu știu ce fac… S-ar putea să nu găsesc gesturile potrivite și-apoi s-ar putea să mă împiedic în propoziții lipsite de sens. Tu fii lângă mine. Trup … si suflet!

Când îți vorbesc … încearcă ceva mai mult și absoarbe-mă! Lasă-mi cuvintele să te cuprindă. Te rog…

Încearcă ceva mai mult decât să mă auzi … ascultă-mă! Glasul meu s-ar putea să vibreze și s-ar putea să tacă inutil. Nu-i vina mea. Tu fă cumva și ascultă-mi necuvântul!

Mulțumesc….

Și dacă ai hotărât să mă asculți … dincolo de toate tăcerile lumii, fă un efort în plus si intelege-mă.

( apoi vorbește-mi )

Spune-mi ceva! Orice! Dar nu-ți întoarce privirea! Mă va ucide gândul că te-aș putea dezamăgi.

Data viitoare, când mă vei avea la o bătaie de inimă distanță … simte-mă!

Observă-mă! Vorbește-mi!

Încearcă ceva mai mult …

Fii lângă mine trup…fii lângă mine, suflet!

Reclame

Întrebare … întrebătoare! (5)

c264b7f97dbe1d430b5218e1702122c3.jpg

… Si dacă singura lecție pe care ne chinuim să o învățăm, de mii de ani … e ascultarea?! Abandonarea noastră ca entități, în brațele Universului?

Am fost, nu-i așa, izgoniți din Rai, pentru neascultare! Pentru încercarea noastră de-a prinde frâul vieții si de a stăpâni prin forțele proprii, lumea.

…privind mai de departe, viață noastră chiar asa pare ….o lecție …

Păi nu?! Ia priviți …

Când suntem mici, învățăm să ascultăm de părinți. Apoi … creștem, în perioada grădiniței, învățăm să ascultăm de educatori, apoi, mai departe, ascultăm de învățători, de profesori, de mama soacră, de soț/soție, de șeful de la muncă, de preotul parohiei, de primar … de președinte.

Revolta să fie principala cauză a călătoriei noastre nesfârșite pe meleagurile Terrei?!

Asta facem, nu-i așa?

Ne atacăm in fața legilor, fie ele scrise ori nescrise, facem botic si strâmbăm din nas, refuzând să ascultăm.

Ne facem de cap… dând, evident, cu capul…

Colecționăm vânătăi sufletești, ne smiorcăim, ne ridicăm împotriva firii!

Încâlcim destine și rătăcim în labirinturi gri, incapabili să mai zărim ceva dincolo de veșnica nemulțumire din dotare.

Până când și până unde?! – Iată formula magică a neascultării!

Cine poate ști?!

Eventual, schimbând macazul amărui și acceptând fără câr si mâr, mersul firesc al lucrurilor?

Pare greu …

(Până îndrăznim să ne abandonăm Universului)

Altfel, e floare la ureche! 😛

Speaking heart

10262261_1520320794857593_2997972348090734575_n

“Pe fiecare om de pe faţa Pămîntului îl aşteap­tă o comoară undeva”, îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuim să vorbim puţin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găseas­că. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al feri­cirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea chiar devine ameninţătoare.

“Şi atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.”

― De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele? îl întrebă flăcăul pe Alchimist.

― Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.

Începînd din ziua aceea, flăcăul şi-a ascultat inima. I-a cerut să nu-l mai părăsească niciodată. I-a cerut ca, atunci cînd se depărta de visele lui, inima să-i bubuie în piept şi să-i dea semnalul de alarmă. Flăcăul a jurat că de cîte ori va auzi acest semnal, avea să-l asculte.

fragment – Alchimistul – P. Coelho

Urmează-ti calea!

Deschide bine ochii!

Asculta ce spune inima ta, pentru ca nimeni altcineva nu-ti va vorbi cu mai multa sinceritate, decât ea! Da-ti silința sa înțelegi fiecare semn pe care ti-l va scoate in cale.

Privește lumea drept in ochi!

Nu-ti întoarce capul după stafii, nu încerca sa-ti amintești lucruri  pe care le-au spus alții, nu încerca sa-ti amintești situații prin care au trecut ceilalți pentru a găsi soluții.

Nu uita! Nimeni nu știe mai bine și nimeni nu cunoaște mai bine situațiile prin care ești nevoit sa treci, decât numai inima ta!

Suntem puternici, totusi, n-avem habar!

image

Colega mea s-a sinucis.
Asa, pe nepusa masa, intr-o zi ca oricare alta!
Si-a pus streangul in gat… si gata!
S-a dat batuta!
Incerc sa inteleg …
N-a lasat nici un moment, impresia unui om depresiv. Si-atunci, de ce?
De ce sa accepti o viata de calvar, o viata ce te inrobeste pana la epuizare…. de ce sa nu poti vedea o iesire?!
Una in care sa poti sa pui punct si sa o iei de la capat…
Ma revolt impotriva situatiei,  sub nici o forma impotriva ei sau a gestului in sine! Nu incurajez actul sinuciderii… totusi, de sambata incoace, ma stradui sa inteleg…. sa o inteleg!
Situatia colegei mele, e una trasa la xeros cu toate celelalte… Abuz in cadrul familiei…. sclavie in adevaratul sens al cuvantului. Umiliri, jigniri, tocat marunt minte si suflet…
Si ma intreb… de ce fetelor?!
De ce stam? De ce acceptam o situatie de genul asta, pana cand… tot ce simti, ce vezi, ce auzi… e o noapte eterna!?
De ce nu stim sa punem punct la timp unor relatii infecte?
De ce ne rusinam in fata unor alegeri nepotrivite?
De ce ne este frica sa schimbam ceea ce se cere a fi schimbat?

Rhea nu-i perfecta…

image

De fapt, nici pe departe!

In primul rand, Rhea nu iubește pe toată lumea! Nu iubește tot ce mișca-n lumea asta și uneori chiar nu iubește deloc! Pe nimeni! Nici un pic!
Il iubește in schimb pe Dumnezeu. Dintotdeauna! Si o va face mereu! Pentru totdeauna!

Rhea e mofturoasa. Strâmbă din nas in fata multor situații …
Ba nu-i place ciorba de burta, ba ea nu servește preparate din peste, ba pe ea nimeni nu o comanda…
Cand spune NU, asa rămâne iar POATE iese cu totul din ecuație. Prea de puține ori s-a răzgândit după ce a dat un verdict, regretând hotărârea luata. Totuși, s-a întâmplat și asa ceva! Evident!
Deci, pe lângă faptul ca e mofturoasa, e și foarte încăpățânata. Extrem de încăpățânata!

Rhea nu pupa fundul nimănui. Niciodata. Stie ca e o procedura uzuala și mai știe ca majoritatea amicilor ei practica acest obicei cu o ușurința demna de cartea recordului, dar ei ii se pune un nod in gat numai când se gândește ca ar putea face asa ceva!
Adica, și ea pupa, dar o face atunci când o îndeamnă inima și nu când o anumita situație impune acest lucru!
Mai bine moare și asa ceva, nu!
Datorita „nebunieide-a se pune de-a curmezișul și de-a carai împotriva legilor nescrise, Rhea se încadrează cu succes in rândul inadaptaților!
( Iese din rand și strica bunul mers al lucrurilor! )
Mare tupeu!

Nu îmbracă haine „la moda”.
Nu merge pe tocuri.
Nu plimba in lesa pe nimeni.
Nu primește flori! Dar le admira! Ba chiar se întinde pe jos, adulmecând mireasma lalelelor, dar refuza sa smulgă flori, și chiar duce o lupta adevărată cu cei ce fac asta!
Asadar, prietenii ei știu ca Rhea iubește florile dar nu primește in vaza nici o floare!
Primește in schimb ciocolata!
Motiv pentru care, nu se poate lauda cu o silueta de zâna.

Tipa când ceva o calcă pe nervi și uneori trântește ușa in nas! In nasul altora! Lipsa de bun simt, zic!

Judeca cu înverșunare abandonul, de orice natura ar fi el.
E repezita in a trage concluzii și -apoi cu greu o mai scoți la capăt cu ea!
Greșește, recunoaște, plânge, dar aproape niciodată nu-și cere iertare!
Ditamai orgoliu! Fara doar și poate!

Rhea e o imperfecta perfecta!
E bogata in cuvinte dar foarte zgârcită in a le dărui celorlalți!
Păstrează un secret cu multa pasiune dar prefera sa-și spună propriile ascunzișuri ale inimii doar Creatorului ei. Foarte rar, împarte tristeți ori bucurii cu ceilalți! Serveste complimente strict celor mai speciali oameni din viata ei, in rest, mai in gluma, mai in serios, ataca!

Nu poate fii icoana nimănui! Nu vrea acest lucru in ruptul capului!
Nu poate fi înger, nu poate fi demon!

Ii pare sorry, dar mai mult nu știe! Mai mult nu vrea!
Mai mult nu poate!

Ne privam de lumina, de aer, de viata!

3d4eb2331a7ed096282bc41fccbcb90b-d6rw4bq

Oricât de multe calități am avea, lumea privește îndelung strict la defectele noastre! Nu-i asa?!  Si oricât de mare ne-ar fi strădania, tot n-am reuși sa mulțumim pe toata lumea! De fapt, de cele mai multe ori nu reușim sa ne mulțumim nici pe noi înșine! Pentru ca …

… ne croșetăm o lume cu pretenții ce cresc constant, micșorându-ne cu fiecare clipa! Abandonam ceea ce suntem și ne prostim în spatele unor măști ce ne deformează ca întreg, ce ne spulbera cât colo sufletele și ne împiedică sa formam un puzzle perfect cu tot ce ne înconjoară!

Ne privam de lumina, de aer, de viata!

Aplecam nu doar capul, ci întreaga ființă unui TOT imperfect, ireal și trist!

Acceptam sabia și ….. oglindirea supunerii noastre!

( o supunere total eronata )

Privim încrucișat orice îndrăzneală de-a încălca limita bunului mers al lucrurilor!

( un bun închipuit de o mana de oameni ce se cred atotputernici )

Refuzam cu vehementa sa răsturnăm fortăreața ce ne tine prizonieri într-o lume plina de erori! O lume ce ne împiedică sa credem dincolo de ceea ce putem cuprinde cu privirea! Îmbrățișăm încătușarea și ne lăudăm ca suntem ființe libere!

Halal libertate!

Trăim o inchiziție moderna, menita sa ne rupă în bucatele sufletul, fără sa ripostam!

Suntem sclavii unui imperiu cel puțin trist!

Sa taci pur și simplu!

bigstock-Zipper-Emoticon-14624360

Ce bine-ar fi sa taci, gura!

Sa taci și sa-i lași in pace pe ceilalți, ferindu-i sa-și mai însușească cuvinte pe care tu le arunci cum ai chef, unde ai chef – de cele mai multe ori – in cele mai tâmpite momente!

Esti repezita, nemiloasa și cumplit de negândită! Ce-ti pasa tie?!

Tai și spânzuri după bunul tau plac!

Distrugi clipe și te bucuri apoi de cioburi! Nu le culegi de jos, ca deh…. tu nu repari nimic!

Ai dreptate! Sunt unii probabil, ce ti-ar susține spectacolul masochist in care adâncești cuvintele tip cui, transformând netedul in cicatrici – ca asa vrei tu! …Nu eu! Ajunge!

Nu-mi placi!

Ma vad nevoita sa -ti pun lacăt cuvintelor! Sa nu-ti permit sa mai scoți o vorba! Sa taci pur și simplu!

Am obosit alergând in direcții opuse …cu viteze demne de cartea recordurilor! N-am fost in viata mea atleta! Nu tin pasul cu faptele tale, nu-mi plac cuvintele tale și detest situațiile in care ma obligi sa ma scald!

Ce bine-ar fi sa taci, gura!

Sa taci pur și simplu!

Am răsturnat din pricina ta, zeci de castele …..

Am umbrit – dând frâu liber avalanșelor tale – prietenii ce promiteau…

Am făcut țăndări iubiri și-am asistat neputincioasa in urma prăbușirii lor…

Te-am lăsat libera – te-am crezut cu scaun la cap! Dar tu ai o pasiune ce mie nu-mi place! Tu amesteci culorile… desființezi curcubeul …. iubești furtuna…

Iti plimbi cu o nesimțire greu de digerat – vântul furios-  provocând uragane și  stricând liniștea inimilor potolite de timp …

Tu! Si cuvintele tale!

Ma vad nevoita sa -ti pun lacăt cuvintelor!

Sa nu-ti permit sa mai scoți o vorba! Sa taci pur și simplu!