Spovedanie (11)

Azi, mi-am reamintit vorbele tale… Alea în care îmi spuneai că nu va fi niciodată suficient să trăiesc … Că dincolo de asta, va trebui să fac cumva să-mi fie Soare, indiferent de vremea de afară, să fac cumva să-mi desenez propria mea porție de libertate și neapărat să caut să-mi aduc de jur împrejurul meu, multe – foarte multe – flori!

…………………………………………………

(Or fi suficiente?!)

Chin și speranță – Golgota

După Iisus Hristos, greutatea crucii a devenit divină! O greutate… înaripată!

Crestinatatea comemoreaza in Vinerea Mare moartea Mantuitorului, care s-a jertfit pentru salvarea noastra, a tuturor. In Vinerea Mare, Iisus a fost rastignit pe cruce, dupa ce a parcurs cu crucea in spate drumul pana la locul rastignirii, urcand Dealul Golgotei si facand 14 popasuri, unde Mantuitorul S-a oprit sub povara crucii.

Drumul pe care l-a parcurs a ramas in istoria crestinatatii ca “Drumul Crucii” sau “Drumul Durerii” si este identificat cu parcursul vietii fiecarei persoane in parte.

In Vinerea Patimilor, cum mai este cunoscuta aceasta zi, se oficiaza denia Prohodul Domnului.

1. Primul popas marcheaza inceputul durerii, inceputul suferintei, locul unde Iisus a fost condamnat la moarte, respectiv curtea casei lui Pilat. Aici, in cetatea Antoniei, Mantuitorul a fost prezentat multimii si judecat, apoi condamnat la moarte. Aici este marcat inceputul calvarului pentru mantuirea neamului.

2. Al doilea popas care marcheaza un moment sacru este Pretoriul, locul unde pe umerii lui Iisus a fost pusa crucea pe care avea sa o poarte pana la locul unde a fost omorat. In Pretoriu, iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu strigand “rastigneste-L”, locul in care Mantuitorul porneste pe Drumul Durerii, care coboara spre Valea Tyropeon.

3. Locul in care se intersecteaza doua strazi din vechea cetate, una ce vine de la Poara Leilor si una de la Poarta Damascului, este cel de-al treilea popas. Aici Iisus a cazut pentru prima data sub greutatea crucii, marcand, astfel, un moment dureros.

4. Al patrulea moment ramas in istoria crestinismului ca unul extrem de emotionant este cel in care Fiul lui Dumnezeu se intalneste cu mama Sa, ingenunchiat de greutatea crucii sale. O capela dedicata mamelor indurerate se afla acum pe acest loc, iar intr-un loc dosit, doua urme de sandale despre care se spune ca ar fi urmele Maicii Domnului.

5. A cincea oprire este locul care marcheaza ajutorul primit de Iisus de la Simon din Cirene. Acesta a fost silit sa-l ajute pe Hristos si a carat, o bucata de drum, crucea in locul Lui.

6. Acest moment marcheaza intalnirea Domnului cu Veronica, aceea care Ii sterge chipul insangerat cu naframa. Potrivit traditiei, ea a fost tamaduita de Iisus Hristos de curgerea de sange care o chinua de multi ani. Inainte de a purta acest nume, ea se numea Faustina.

7. La a saptea oprire este marcata cea de-a doua cadere a lui Iisus, care, slabit de greutatea lemnului, s-a prabusit pentru a doua oara la pamant. Obligat sa se ridice si sa-si urmeze drumul, el si-a continuat calvarul pana la sfarsit.

8. Momentul al optulea este cel in care Mantuitorul se intalneste in drumul Sau cu femeile mironosite, care plangeau pentru El. Aici, el a mangaiat-o pe Maica Sa si pe femeile credincioase, spunandu-le sa nu mai planga pentru El, ci mai ales pentru ele si pentru copiii lor, adica pentru pacatele lumii.

9. Imediat dupa a opta oprire, Mantuitorul a cazut pentru a treia oara, rapus de greutatea crucii de pe umerii sai. Invatatura ortodoxa arata ca cele trei caderi ale Domnului reprezinta cele trei zile in care el a stat in mormant. Urmatoarele popasuri sunt, de altfel, in Biserica Sfantului Mormant si pana in Mormant.

10. Momentul al zecelea marcheaza ajungerea pe Golgota si dezbracarea Domnului de hainele Sale. In acea vreme, situata in afara cetatii, Golgota era locul in care a fost infipta crucea pe care a fost rastignit Iisus, loc unde a inceput mantuirea lumii, unde dragostea lui Iisus pentru oameni a biruit moartea, platind cu jertfa suprema.

11. A unsprezecea oprire marcheaza tintuirea in cuie a Mantuitorului pe cruce, sub ochii indurerati ai mamei sale. Astazi a devenit loc de inchinare, de meditatie si de pocainta.

12. Oprirea a doisprezecea simbolizeaza rastignirea si respectiv moartea Mantuitorului pe cruce. Trupul istovit de suferinta a Fiului lui Dumnezeu si-a dat ultima suflare, pe cruce. Astazi, credinciosii viziteaza locul, piatra in care a fost infipta crucea, care pot fi atinse de oricine.

13. Momentul al treispezecelea simbolizeaza coborarea domnului de pe Cruce. Dupa moartea Sa, cele trei trupuri au fost date jos de pe cruce, iar trupul lui Iisus a fost asezat pe Piatra Durerii, sau Piatra Ungerii. Aici a fost uns in graba si infasurat in giulgiu, inainte de a fi pus in mormant.

14. Aceasta este ultima oprire si marcheaza punerea Domnului in Mormant si Invierea.

Acesta este cel mai sfant loc al crestinatatii, locul care adaposteste minunea Invierii, a biruintei dragostei asupra mortii.

Spovedanie (7)

Mi-a plăcut întotdeauna ca sentimentele – atât ale mele cât și ale altora – să abunde. Indiferent de natura lor. 

Poate pentru că nu-mi plac lucrurile călduțe. Cine știe?!

(Pe mine ori mă dai pe spate cu o înghețată rece și delicioasă de pepene cu ciocolată, ori îmi servești o cafea aburindă.)

Chestiile abia dezmorţite nu mă ating sub nicio formă.

Îmi amintesc că treaba asta te-a iritat foarte tare initial. Abia mai apoi, mi-ai mărturisit că de fapt, chiar ciudăţenia asta a mea, te-a atras înspre noi, cu o putere magnetică.

Și-apoi, îmi amintesc abundenţa sentimentelor și nebunia a tot ce a însemnat, de-a lungul vremii, acest noi … Îmi amintesc cum la un moment dat, am hotarat că roz ne va reprezenta cu mare succes pe mai departe! Și-mi amintesc cum am construit cu el, universul fetelor nebune. 😁

 Îmi amintesc necuvintele noastre și neputința celorlalți de a le descifra vreodată, indiferent de străduință.

Și îmi amintesc privirea aia în care noi două băteam cinciul fără vreo bănuială din partea celorlalți.

„Cine va îndrăzni să vă despartă pe voi, lipicioaselor?”

Îți amintești?

Cu toate astea, nici el și nici nimeni n-a reușit să oprească ceea ce urma să ni se întâmple.

… eclipsă totală de suflet. 

Uite, cântecul ăsta – punte între inimi –  mi te-a readus aproape… 

(Sau doar a izbutit  Soarele să cucerească bolta unui Cer pustiit cu multă vreme în urmă?)

Cine știe … 

Spovedanie (6)

Mi se întâmplă uneori, să nu te caut deloc –  niciunde – și totuși să mi te afli peste tot … 

În fiecare gând…

(ocupând spațiul ce stă etern între două bătăi de ceas)

În fiecare surâs,

În fiecare floare,

În toate colțurile casei … Pretutindeni.

Ești aici, chiar și atunci când mă încăpățânez să țin ochii închiși.

De fapt, mai ales atunci …

Și mă gândesc …că anumite emoții și trăiri, nu le putem avea, pur și simplu, alături de oricine.  

Iar noi, am trăit (încă trăim?!) împreună, ceva ce a sărit cu mult peste banala atracție fizică, nu-i aşa?  

Avem o dragoste diferită de toate celelate. Totala și nebună. Una, lipsită de prejudecăți. Bruscă. Apărută de niciunde. O cometă…

Pesemne că atât de profund în inima altcuiva, nu ajungi pășind pe vârfuri, ajungi zburând cu sufletul..

Promisiune

Te voi iubi în taină, într-o tăcere lipsită de parfumul respingerii … 

Într-o singurătate a mea, ferită de ochii lumii, absolvita de orice vină, unde îmi vei aparține cu totul, doar mie și nimănui altcuiva…

(Așa voi face.) 

Te voi adora în gând, sub bolta unui cer pustiit … și te voi îmbrățișa dincolo de spațiu și timp … 

Știai ca in spatele dorințelor, există un câmp … un spațiu în care timpul stă in loc? Unde visul capătă contur? 

Acolo …e un tărâm în care putem îngenunchea și săruta pământul …Iubind. Cuprinzând în brațe, strâns, inima celuilalt. 

…………………………………….

Te voi întâlni acolo!

Fără tine…

Este adevărat, trăim o emoție stranie, departe de orice lucru obișnuit. Dar noi … nu avem o dragoste obișnuită, nu-i așa? Intre noi, e pură magie!

Sunt captiva unor bătăi de ceas.

Pot face, cel mult un pas înspre ieri și maxim un gând timid înspre mâine.

Cerul îmi stă cortină grea deasupra frunții, iar conditiile atmosferice de aici, sunt irespirabile.

Circa 5000 de metri cubi de dor imi strivesc secundele, unele în brațele celorlalte ….

Respir greoi, visez pe bucăți.

Abia dacă pot zări ceva dincolo de noi

O beznă grea îmi acoperă speranța, iar sărutul tau îmi provoacă o sete nestăvilită.

Trupul meu duce o revoltă stranie și-ți strigă îmbrățișarea într-un glas sugrumat.

Recuperează-mă.

Mi-aduci te rog, șoapta înapoi?!

(Mi-e frig fără tine)

Așaz-o în dreptul urechii. Exact acolo.

Mulțumesc!

Rămâi o secundă – poate două – in dreptul buzelor apoi.

Vreau să aud zborul unui fluture …

Dacă poți, amână-i freamătul cu o milisecunda în plus …

Mi-e așa de doooor de tine!